Mamo Nasto! Babo Dochio! Iata actele voastre!

(Urmare)

Scriam nu demult ca in pofida normelor de purtare frumoasa de la tara, mama Nasta, dupa ce vanduse absolut tot ce avusese pe numele ei pe Valea Ravensca, a uzat de dreptul ei succsoral si cerand un certificat de mostenitor de la notarul cel batran, a mers mai departe si s-a intabulat si cu o parte din proprietatea vecinilor ei.

Iata cartile funciare pe care le-a facut in modul cel mai cinstit acelui tanar Pauta!

Ele sunt colorate cu galben.

Dupa vanzarea catre tanarul Pauta (zonele galbene), a mai ramas cam un sfert din suprafata,
pana la crucea drumului

 Iata si Certificatul de mostenitor al mamei Nasta, prin care ia in proprietate cotele parti ale vecinilor:

Mirarea si surprinderea mea au durat insa doar pana in clipa in care am primit toate documentele notariale facute de mama Nasta si in momentul urmator am inteles totul: nu mama Nasta era cea lacoma! Nu mama Nasta ceruse sa se duca la notar si sa ceara dezbaterea succesorala, ci fusese dusa acolo. Nu mama Nasta platise cele 7-8000 de lei cat a costat toata aceasta aventura, ci altcineva! 

Nu pentru ea dorise acele cote parti din mostenirea Beloiestilor, ci pentru altcineva.

Pentru cine? Cine era in spatele masinatiunilor? Pai - cine altcineva daca nu chiar acele neamuri a caror avere, prin demersurile ei notariale parea ca o uzurpa? Ia sa vedem: cine este lacom dupa pamant in Valea Ravensca? Cine vrea sa isi izgoneasca fratele din averea parinteasca? Cine a schimbat usile si refuza de patru ani sa ii dea fratelui o cheie de la locuinta, ca sa nu ma doarma prin vecini cand innopteaza in Valea Ravensca?

Baba Dochia!

Baba Dochia oricum avea partea ei de mostenire dupa bunica Paladuica, pe care o pierdusem in anul 1986, adica 37 de procente, la care se adaugau cele 12,5+12,5 procente dobandite impreuna cu barbatul ei prin contract de intretinere de la Deda Gaia. Avea 62 de procente din mostenirea parinteasca, iar fratele ei – 37 procente.

Dar nu i-a ajuns! Baba Dochia mai dorea un pic de avere. Oare nu ii ajungea cat avea deja? Aparent nu ii ajungea, dar de fapt, nu pentru ea dorea acea parte la care avea dreptul legal mama Nasta.

Daca nu pentru ea – atunci pentru cine s-a apucat ea sa cheltuie 7-8000 de lei?

Pai – pentru fiul ei, care trecuse de 60 de ani, poza in om serios prin sat, dar nu avea pe numele lui decat cele 6,5 procente mostenite dupa tatal defunct de la Deda Gaia. Un om atat de serios, cu un atat de bun renume in sanul colectivitatii, proprietar pe doar 6 procente dintr-o avere atat de mare? S-o creada altii, el – nu!  Asa ca s-a pus pe capul mamei lui sa ii treaca toata averea pe numele lui, ca altfel…!

Iar ea – nu si nu, caci stia ca din a doua zi o asteapta podul de la scoala mica.

Atunci, ca sa ii arunce un oscior baiatului cel dornic de avere si de prestanta imobiliara in fata comunitatii, ce s-a gandit baba Dochia? 

Pai – daca securistul de la Timisoara ii ceruse cei 26 de ari de pamant mamei Nasta, pentru proiectul fetei lui, de ce nu ar face acelasi lucru si fiul ei, cel destoinic, si sa dobandeasca el cei 26 de ari, iar securistul sa ramana cu buzele umflate?

Dintr-o data, pusa in fata unei asemenea perspective roze, baba Dochia s-a simtit tanara si usoara si toata fata i-a suras triumfator! In sfarsit, dupa ani si ani de umilinta in fata securistului, acum in sfarsit el va fi umilit la randul sau! Asta – una la mana, iar doi la mana - impotentul de fi-su va avea si el ceva de ros acolo, alte cateva procente de avere, ca sa o mai lase in pace. O atare miscare imobiliara l-ar mai linisti o vreme pe cel dornic de expunere publica imobiliara si ei i-ar mai oferi o perioada de liniste.

Zis si facut! Dupa doar cateva drumuri la mama Nasta acasa, dupa consultari locale cu un fost primar din comuna si cu un fost secretar de primarie, care ii tineau familia sub aripa lor inca din tinerete, s-au dus cu totii la notarul cel batran, prieten cu acel fost primar, acesta le-a luat teancul de acte ce le adusesera cu ei, dupa o vreme le-a dat inapoi cele ce nu ii trebuiau, apoi dupa un alt rastimp le-a spus cat ii costa toata afacerea: 7800 de lei!

In clipa aceea au izbucnit noi certuri – cine plateste suma, caci mamei Nasta nu ii puteau cere asta! Galbeni din zestrea celui de-al doilea copil nu mai voiau sa vanda, dar bani stransi nu mai aveau, caci se terminasera de tot cu nenumaratele constructii, adaugiri, finisaje si renovari la casa.

Asa ca au mers pe vechea formula – nora sa caute prin comuna vreo doi giranti baieti de treaba cu care sa se duca la banca sa ia credit. 

Miscarea mai fusese aplicata in anii trecuti, cu bune rezultate, asa ca in curand se vor vedea cei care vor trebui sa achite ratele la banca, adica se va vedea cine au fost girantii.

Si au facut contractul de donatie!

Iata-l:

Cel mai fericit a fost fiul babei Dochia. I se cuveneau cele trei noi procente dobandite de la mama Nasta! Le merita din plin! Acum avea 9 procente din mostenire! De-acum cu alta cadenta va defila pe ulita! Sunt altii prin sat care nu au nici atat! Ia sa il priveasca cu atentie - si-a schimbat si freza, acum se piaptana cu carare pe mijloc, cxa tot posesorul de pamanturi! 

Ia sa vada el cine ii da buna ziua si cine nu, cand apare pe strada! Ce dracu! Asa o realizare niciodat nu s-a vazut! Inca si impotriva unui securist! Dar la dracu, daca securistul se inscrie la concurs si cu cartea ce o stie, ajunge secretar la comuna? Sudori reci pe sira spinarii! Asa ceva nu se poate! O sa vorbeasca cu tatal adoptiv sa nu se intample asa ceva! Asta ar mai lipsi! Securistul sa ajunga secretar la comuna si sa strice toate actele facute cu atat cheltuiala si cu atata efort de nevasta lui...! Doamne fereste!

Navasta lui sigur ca se bucura, pentru ca, dupa ce a slujit la Dochii peste 25 de ani, se vede si ea cu o bucatica de avere pe numele ei!

.