Plictisul
citadin al saptamanilor toride de vara a fost pentru mine inlocuit cu un intens
sezon lucrativ la tara, acasa la mama mea, pe Valea Dunarii. Da, am strans
prune, in anul acesta si cozile de matura au rodit prune, ca sa citez un
mucalit din Sichevita.
Am trecut
prin comuna de cateva ori, fireste, am vazut fete triste, fete vesele, oameni
ingandurati, oameni cu sperante in priviri!
In general,
comuna era pustie, lumea era la lucru, la stans de trifoiuri sau de prune. In
centru destul de pustiu, cu exceptia catorva oameni de afaceri locali, mai
proeminenti, sustinatori ai primarului in recenta campanie electorala. Alaturi
de ei, primarul. Cu totii pareau ca asteapta ceva, terasele localurilor nu le
ofereau cine stie ce satisfactii, ai fi putut spune ca asteapta sa lece in vreo
calatorie de afaceri.
L-am
intalnit pe primarul Kramer, l-am felicitat si i-am urat sa isi duca mandatul
la bun sfarsit, el mi-a vorbit despre omenie, eu i-am raspuns despre responsabilitate,
el a zis ca nu imi va satisface toate cererile trimise prin posta primariei
decat daca ii cere asta un judecator!
Nu conteaza
ce va face, eu inca astept raspunsuri la cereri formulate in urma cu 5-6 luni,
poate isi calca pe inima si imi raspunde.
Ii cerusem o
copie sau un duplicat al certificatului de deces al bunicului meu, pentru a-i
consulta la CNSAS dosarul de securitate intocmit prin 1952 cand fusese declarat
chiabur. Fusese gasit de catre primarul din acea vreme, un anume Cuzmanovici Iosif,
probabil cel poreclit Racu si de secretarul Blagoe Rosu de la Gornea, cu un
plug, doua grape, doi boi, o vaca cu vitel si un cazan de fript tuica si fusese
inclus pe lista chiaburilor. Pentru asta, taxele i-au fost dublate si a fost
cat pe ce sa fie deportat in Baragan.
Fiind cu
siguranta raporat si la Securitate de catre reteaua informativa din comuna, cu
siguranta ca are si un dosar de urmarire arhivat la SRI Caras Severin si
probabil transferat catre CNSAS in 2005.
Cerusem
duplicatul dupa certificatul lui de desc pentru ca el fusese inmormantat de
catre Dochii, iar acestea nu ne-ar da o copie a documentului, daca am avea
dorinta sa le-o cerem.
Mai cerusem
de la primarie, sa fie eventual trimisa la dosarul de partaj 277/261/2015 un
duplicat sau o copie a certificatului de casatorie a batranei Sorescu Elisabeta,
incercand astfel sa demonsstram ca in 1961, cand a fost terminata constructia
locuintei si facuta prima declaratie de impunere, ea era plecata in famila
Dochiilor inca din 1950, cand implinise 14 ani, deci cu 11 ani mai inainte.
Astept refuzul deja anuntat de primar.
Diversi cunoscuti
de prin sat ma intreaba de ce naiba am achitat facturile de curent ale Dochiilor la locuinta de pe Valea Ravensca,
daca ei nici macar cheie de la casa nu ne-au dat! Sau de ce am incheiat
politele de asigurari obligatorii, daca nici macar nu am fost lasati sa intrem
in curte! Sau de ce am achitat impozitul an de an la casieria primariei, daca
eram huiduiti ca la usa cortului de neamurile Dochii.
Pai de-aia
le-am achitat facturile la curent, de-aia am platit impozitele, de-aia am
asigurat locuinta si anexele, pentru ca noi sunt responsabili si ei nu sunt
responsabili.
De-aia i-am
reclamat la Inspectoratul de Stat pentru Disciplina in Constructii, pentru ca
in iresponsabilitatea lor, au procedat la extinderea ilegala a constructiei
fara a avea un proiect conceput de un inginer, fara a cere un certificat de
urbanism sau o autorizatie de constructie de la primarie.
Atat au fost
de iresponsabili incat au adus nu stiu ce mesteri care au innadit zaclocnitele fara
a pune stalp de sprijin la imbinare, au incarcat planul casei cu un acoperis
amplu, cu cca doua tone de tigla, iar acum din cauza incarcaturii suplimentare,
cornii s-au curbat, un perete s-a fisurat si una dintre zaclocnite a crapat
deja. Cineva a pus un pop provizoriu dedesubt, sperand ca acesta va salva
constructia de la prabusire. Bine ar fi sa ajute la ceva, sa nu se faca de ras din nou Dochiile si odata cu ele si acel mester nepriceput!
Intr-o alta
parte a constructiei, 8 corni noi sprijiniti cu un capat la jumatatea vechilor
corni, iar cu celalalt pe niste stalpi de caramida, se curbeaza din ce in ce
mai mult sub povara altor doua tone de tigla noua ce acopera a doua extensie de
constructie.
Sigur ca Dochiile
au fost amendate pentru ceea ce au facut! Sau, ma rog, ar fi trebuit amendate
de catre primarul Kramer, care a condus comisia de cercetare administrativa
constituita din dispozitia Inspectoratului. Sa vedem daca imi comunica
procesele verbale intocmite cu ocazia constatarii incalcarilor de lege, mai are
cateva zile si va trebui sa raspunda in vreun fel.
In sfarsit,
unii mai informati ma intreaba ce reprezinta cartea pe care am scris-o si am depus-o in patru exemplare la dosarul de
partaj judiciar de la judecatorie, carte ce ar fi taiat toate sansele Dochiilor de a castiga locuinta
ridicata de bunicul si de tatal meu.
Nu era nicio
carte, ci un volum legat de 317 pagini ce continea intregul probatoriu al
tatalui meu in dosarul respectiv, cu un opis de sase pagini in fata, ce
continea titlul documentelor apreciate de tatal meu ca fiind suficiente in
adjudecarea casei respective.
Voi publica acel
opis, prin el insusi descriind in modul cel mai elocvent cele intrepinse de
catre familia mea in directia ingrijirii si conservarii constructiei in cei 55
de ani de cand a fost ridicata.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu