Din nou, alaturi de vechi prieteni

.

Asadar, revenind la lucruri mai placute decat cele patimite cu cateaua neagra de la Orasu Nou, toata dimineata acelei zile eu si Iosam am petrecut-o la cazan, unde chiar l-am ajutat cu mare placere sa friga cele doua cazane de prune doborate de furtuna din urma cu doua saptamani.

Cine a furat piatra de la rau?(episodul 1)

Ca sa fiu sincer pana la capat, trebuie sa spun ca in timp ce la cazan se fabrica tuica, de mai multe ori, prin metode persuasive, specifice profesiei mele, eu am tot incercat sa aflu de la Iosam cine a adus cele cateva camioane de materiale de constructii in curtea casei tatalui meu si a pus apoi lacatul pe poarta, dar, minte agera la amicul meu,  de fiecare data incercarea mea ramanea fara raspuns, el fie eschivandu-se, fie schimband vorba, fie prefacandu-se ca nu aude intrebarea mea.

In cele din urma am renuntat, tragand concluzia ca daca procedeaza asa cu mine, prieten ce–i sunt, inseamna ca faptuitorul ii este prieten cel putin la fel de bun ca si mine.

Asa ca am ramas complet in ceata, asteptand ca organele judetene de politie sa imi comunice numele faptuitorului. 

Cerusem in scris la IPJ  Resita sa il identifice pe cel ce ma denuntase anonim cum ca eu, in calitate de ofiter SRI,  as fi sustras cantitatile de nisip, pietris si piatra de la Valea Mare si de pe Ogasul Sparturilor  si le-as fi depozitat in curtea casei si asteptam cu interes sa vad daca agentii de politie chiar reusesc sa il gaseasca pe faptas si sa imi comunice numele lui.

La mancat si baut

Pe la pranz, a aparut si Ionica Gruita, ce aducea o sticla mare cu pepsi, iar Iosam a scos din apa rece a raului una cu vin negru, primit de la socrul sau si toti trei am plecat de la cazan si am mers acasa la Iosam, unde eram asteptati cu masa pusa.

In urmatoarele cateva ore am tot gustat din ceea ce Mileva pe pusese pe masa – friptura la cuptor de ied – (asta ca sa afle toata lumea ce am mancat si sa nu mai fie curiozitati inutile), si am baut vin amestecat cu pepsi, fara sa putem insa birui cei patru litri alocati bugetului petrecerii. 
Aceasta din cauza ca doar eu si Ionica beam vin cu pepsi, Iosam a baut tot timpul pepsi cu pepsi, el urma sa conduca masina mai tarziu, asa ca adeseori a fost subiect de gluma te aceasta tema...
Catelusei din spatele celor doi, curioasa sa afle ce aveau ei in sticle, ii spun clar: vin si pepsi (!)

Cine a furat piatra de la rau?(episodul 2)

Fireste ca in timpul mesei mi-am incercat talentele de exploatare informativa in orb si asupra prietenului Ionica, acesta dovedindu-se mai putin atent decat fusese Iosam si, fara sa isi dea seama, mi-a spus  numele celor care au cules de pe albia raului materialele de constructii depozitate in curtea casei.

Iosam, atent la discutia mea cu Ionica, si-a dat seama ca mi-am stamparat curiozitatea si s-a linistit ca nu de la el am aflat raspunsul.

Intrucat trecuse demultisor de miezul zilei, am iesit in fata casei, unde am facut poze, am mai gustat vin cu pepsi si Iosam s-a laudat indelung cu caprita sa cumparata de la Timisoara in aceasta primavara. Cred ca aceasta se poate lauda ca este singura capra din comuna care s-a nascut la oras si care s-a plimbat cu limuzina de la Timisoara pana la Sichevita. Asta, chiar daca sunt multe capre ce au vazut Timisoara, intr-o forma sau alta...!

Cand soarele a inceput sa coboare la chindie, si dupa ce Ionica, ce a tot fost sunat la telefon de catre o apelanta misterioasa, a sfarsit prin a se ridica si a dat semnalul spargerii petrecerii, am multumit gazdei noastre si am luat fiecare drumul propriu – el spre locuinta sa, iar eu cu Iosam, catre Carsie.

Drumul spre Carsie

Iosam a fost amabil si s-a oferit sa ma conduca  cu masina lui Iova Moza pe drumul judetean 571/A pana aproape de Carsie, adica pana la poalele dealului, langa casa lui Ghita Stoican, de unde incepe urcusul mai dificil.

Aveam camera foto atarnata la gat si mi-am propus ca pe drum sa fotografiez pe toata lumea pe care o intalneam.

Nici nu speram ca pana acasa in Carsie sa realizez o adevarata galerie foto cu consateni de-ai mei...

Anton Radonea

Dar mai intai, la rau, langa cazanul lui Iosam, i-am facut o fotografie lui Anton Radonea, vechi prieten din copilarie al tatalui meu, ce lucra in gradina si cand voi merge din nou pe Valea Ravensca la cules de renglote, i-o voi da cu placere, printata in format A4.

Iosam m-a lasat unde promisese si s-a intors inapoi, urmand ca eu sa abordez de unul singur si cu voinicie urcusul de pe 571/A.

Milevuta

Mai intai, la fantana Floricai Sarafin, am gasit-o, pazind vacile, pe Milevuta, fiica unui excelent fierar care mi-a ascutit ternacoapele anul trecut. Am sezut de vorba cu ea cu mare placere, mi-a vorbit despre cei doi copilasi, despre greutatile singuratatii si dupa ce am pozat-o si pe ea, promitandu-i si ei o fotografie printata in A4, am plecat mai departe.

Se apropia din vale o masina si tare speram sa opreasca sa mai ia si pe mine in chip de autostopist, ca sa scap de urcus... Ei, as! De ce-ar fi oprit? Erau doar doua persoane in masina, necunoscute mie, si se vede treaba ca soferul nu agreaza ideea binefacerii. A trecut pe langa mine umplandu-ma de praf si fara sa ii pese de mana mea ridicata implorator...

Pierderea lui a fost, caci a ratat singura ocazie de a-si vedea fotografia pusa in mediul virtual...

Iosam, Lenuta si Ema

Asa ca am pornit mai departe. Dupa cam 10 minute de urcus, l-am intalnit, coborand catre sat imbarcat pe scooter impreuna cu gratioasa lui sotie si dulceata sa de fiica, pe vecinul Iosam Jurca, ginerele lui Ionel si al Chitei si dupa ce am schimbat cateva vorbe, fireste ca nu am pierdut ocazia sa ii  fotografiez si pe ei, promitandu-le de asemenea versiunea print a fisierului jpg.

Lae de la Nuc

Dupa cotul drumului, prin gardul casei lui Lae de la Nuc i-am zarit pe cei trei nepotei ai acestuia, i-am fotografiat, apoi l-am fotografiat si pe el, cu gura larg deschisa, in clipa cand a iesit din casa. Le voi da si lor doua fotografii A4.

Nicoleta Dragomir

In fata casei lui Petrica Iedu, pe capota unui autoturism statea Nicoleta, fiica acestuia, impreuna cu un tanar simpatic (“prietenul meu”, mi l-a recomandat fata). Le-am facut poza de rigoare si am trecut mai departe, in lupta cu urcusul ce incepuse sa devina sacaitor.

Ionel si Chita

In continuare, Ionel si Chita, sezand pe scaun in curtea casei lor au fost urmatoarele mele obiective pe care le-am imortalizat si carora le-am promis de asemenea o poza printata.

Sfarsit de zi frumoasa

Fusese un urcus nu tocmai fericit, eu eram incaltat cu niste saboti buni pentru asfalt, dar  nu pentru Drumul Judetean 571/A, administrat de catre institutia condusa de catre transfugul frunzaverde, drumul bolovanilor, asa cum scrisese chiar Evenimentul zilei in urma cu trei ani...

Chiar incheiata cu acest urcus, ziua fusese excelenta si imi voi aminti de ea cu mare placere.

M-as bucura ca cei ce se vad in poze pe blogul meu sa ma creada ca mi-a facut mare placere sa ii intalnesc si sa ii fotografiez.

Pozele acestea, puse pe Internet, vor trai  mai mult decat mine, cu siguranta!

.