Prietenii copilariei
Eram in aceasta vara la Carsie de aproape doua saptamani, pregateam mamei diverse pentru iarna, cand m-a. chemat la o friptura de ied si un pahar de vin rosu, vechiul meu prieten din copilarie, Iosam Gaina si soata lui Mileva.
De fapt, delicat cum il stiam, el ma rugase sa vin sa il ajut sa friga doua cazane de comina (ca si cum fara mine nu ar fi putut-o face singur), dar asta era felul lui de a-si arata respectul pentru faptul ca atunci cand am putut i-am dat o mana de ajutor fiicei lor ce urma studii universitare in Timisoara si in paralel lucra intr-un hipermarket in calitate de dispecer de security.
Aveam sa ajung la el si sa aflu ca imi pregatise o surpriza de proportii, chemand la masa pe un alt bun prieten comun din copilarie, pe Ionica, acum maistru tamplar si mostenitor al traditiei familiei sale intr-ale albinaritului. Amandoi cei doi prieteni ai mei au avut intelepciunea de a continua de dezvolte secretele ocupatiei principale ale parintilor lor – Iosam intr-ale cazangitului, iar Ionica intr-ale tamplariei si albinaritului.
Asta, pe langa muncile sezoniere cerute de nevoia de a avea produse agricole proprii, de cresterea vitelor si de atatea altele cerute de viata in acel satuc de la marginea tarii, aflat la confluenta Ogasului Sparturilor cu raul Valea Mare.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu