VALEA RAVENSCA 4

.

Bunicii  copilariei

Vartejul trecerii anilor i-au rapit dintre noi deopotriva pe bunicii mei si pe parintii, rudele si vecinii prietenilor mei.
In urma cu 25 de ani, plecase, dintr-o lume in care trudise din greu, bunica mea, Muma Duca. Amintirea comemorarii pierderii ei in ziarul Renasterea banateana, insotita de o fotografie a sa din tinerete, mi-a adus anul trecut multe telefoane din partea unor sicheviceni care o pretuisera cand era in viata. Am inmormantat-o la Timisoara si pe mormantul ei florile rosii amintesc cat de mult i-a placut sa traiasca!

Iata ce scrie sub fotografia din ziar: "Bunica mea draga, frumoasa si blanda, ori de cate ori imi vii in ganduri imi vin si lacrimile, asa cum lacrimai si tu cand copil fiind, veneam la tine in vacante. Acum, la 25 de ani dupa ce ai plecat la ingeri, ma gandesc la tine cu duiosie, iti simt lipsa si iti duc dorul...".

Mult mai tarziu, ne-a lasat bunicul, Deda Gaia. Se afla inmormantat in Sichevita si adeseori mama mea vine de la Carsie sa ii taie iarba de pe mormant.

Mai tarziu, ginerele lor, Milan Sorescu, om de mare omenie si cel mai drept intre rudele noastre, i-a urmat pe cei batrani.
Au urmat Gheorghe Gaina, tatal lui Iosam, Iosam Gruita, tatal lui Ionica, Efta Gruita, fratele lui Ionica, Dragotin Lazarovici, tatal lui Damu, Mituta Suru si fiul sau Adam Suru, Ion Suru, tatal lui Pauta, Filip lui Gavrila, Ion Moza, tatal lui Iova, Avram Chitu si Pauta Radonea.
Ei sunt doar cativa dintre cei de care imi amintesc cu placere ca, micut fiind, veneau la noi acasa cu diverse treburi la cei batrani, ma luau in brate, ma ridicau in sus si ma pupau zgomotos pe obraz.
Fie-le tuturor tarana usoara si amintirea nepieritoare!

 .