Incendiu de proportii la Carsie!

Incendiu de proportii la Carsie! 

Zeci de pomi fructiferi si aproape trei hectare de fanete si miristi mistuite de flacari! 
Piromana le rade in nas pagubitilor! Barbatul ei ii ia apararea!

Sichevita, Carsie, catre sfarsitul lui iulie. Seceta mare. Caldura ucigatoare. Uscaciune. Campul ars de soare a izgonit vitele oamenilor in grajduri.
Campul ars de mana omului arata ce poate face inconstienta si indolenta. Cat trebuie sa aprinzi un bat de chibrit si sa il arunci pe jos? Si cand parjolesti cateva hectare de teren si cativa zeci de pomi fructiferi ce nu iti apartin, ce fel de om trebuie sa fii ca sa razi cand pagubitul iti cere socoteala?

27 iulie 2015, Carsie.
O femeie ce locuieste la Iliuta Iedu lucreaza ceva pe un teren al acestuia, la ora amiezii, in plin soare dogoritor. Sufla vantul destul de tare de la sud spre nord. Femeia aprinde un chibrit, afirmativ pentru a arde niste buruieni uscate si incendiul este gata.
Parjolul porneste ca focul. Flacarile se inalta la cinci-sase metri inaltime, alimentat de buruienile usccate, de fanul necosit si de coroanele pomilor fructiferi pe care parjolul le intalneste in drumul sau dictat de vant.

Fumul des si albicios se inalta la cer si se vede in nord pana la Garnic si in sud pana la Sichevita. Probabil lumea zice ca un inconstient a dat foc la miriste pe o asemenea vreme!
Pocnetul combustiilor se aude pana in departare. Nimeni si nimic nu poate face nimic.

Focul trece din terenul lui Iliuta in cel al lui Tomita, de aici in cel al Mariei Beloia, iar de aici pune in pericol o capita cu paie a lui Ionel. Peste drum de acea capita mai sunt cateva, la usa grajdului sau, iar in curtea casei se afla o sursa combustibila de proportii - podul prin cu trifoi uscat, iar la zece metri de grajdul cu animale, locuinta omului, cu toata agoniseala de o viata, curtea plina de utilaje agricole. Stapanul nu este acasa, a plecat unde va cu tractorul. Nevasta-sa este la atelierul de bobinaj de la Garnic.

Spectatorii neputinciosi nu pot decat sa dea telefoane sa anunte incendiul - la primarie, la politie, la pompieri. Probabil la Ionel  la nevasta-sa, la Franta si Stancuta, la Maria, la Petrica Iedu si la un grup ce trebaluia la umbra, in curtea Stanei. Toata lumea sade si priveste, nimeni nu ar putea face ceva. Unii rad, asa ca intre vecini si comenteaza - lasa, ca buruienile lui Tomita oricum ar fi fost arse la toamna sau la primavara. Maria trebuia sa isi fi cosit fanul pana acuma, nu sa il lase pe camp! Cei cativa zeci de pruni incendiati - lasa, ca ii da Iliuta mladite sa isi puna altii...

Apare cu o furca de fier in mana, femeie ce locuieste la Iliuta, - chiar piromana ! - care incepe sa se lupte cu flacarile, in portiunile cosite, unde flacarile sunt mai mici. Parand panicata, isi risca viata zadarnic, focul nu poate fi nici stins si nici fragmentat si cu atat mai putin de catre o singura persoana, lipsita de putere si de mijloace de lupta cu focul.
Din cand, femeia fuge la poarta lui Ionel si il striga cu disparare, dar acesta nu ii raspunde.  Cei din curtea Stanei stiu unde se afla omul, dar pastreaza tacerea. Ti se face mila cand vezi eforturile ei, pe cat de disperate pe atat de inutile.

Intr-un tarziu, cand e clar ca flacarile se vor alimenta si din capita lui Ionel si cand focul se intinde spre casa acestuia, coboara de pe Ciucar Ion Craciun si Tomita.
Cel din urma se angajeaza in lupta cu flacarile alaturi de femeie, dar nu are la indemana decat o grebla, o galeata si foarte putine sanse de a stavili focul.
Craciun ramane o vreme pe Ciucar si da indicatii celor doi de jos unde sa actioneze si sa anunte telefonic diverse persoane despre incendiu. Focul trozneste amenintator, flacarile sunt tot mai amenintatoare, iar fumul tot mai des, caci s-a aprins un crang de boji, buruieni verzi ce paraie si pocnesc rasunator.

Dar, parca pentru a-i ajuta pe cei trei, vantul se opreste brusc, dar ei nu observa asta. Ca si la Bunavestirea de foc din aceasta primavara, de pe Valea Sichevitei, vantul se opreste si lasa neatinse de foc vecinatatile incendiului. Focul devine mocnit, dar incolacit doar dupa ratiunile curentilor de aer, a ajuns la prunii lui Ionel si dupa cei ai Mariei, ii parjoleste si pe aceia.

Dinspre Garnic coboara un tractor. Este Ionel si ginerele lui, care se intorc acasa dupa o zi de lucru.
La scurt timp dupa ei, coboara de la Garnic cu tractorul Franta si Stancuta, care in remorca au galeti.
Incendiul se subtiaza, focul mai palpaie pe ici pe colo, fumul se rareste.

Uzi leoarca de efort si temperatura, Craciun si Tomita renunta si lasand focul sa se stinga singur, se indreapta incet spre curtea Stanei.
Femeia se duce la poarta Mariei cu un PET gol si ii sub pretextul ca ii cere apa de baut, ii cere iertare pentru pagubele pricinuite si promite ca Iliuta o va despagubi si pentru fanul ars si pentru pomii distrusi de foc.

Nu aveai cum sa iti inchipui ca a doua zi, opriti in drum de fiul Mariei ca sa discute despre cele intamplate, femeia va rade cu privire la cele intamplate, iar Iliuta va sari ca ars cand va auzi ca fanul fusese vandut in urma cu cateva zile si va spune ca el nu datoreaza nimic pentru paguba pricinuita de femeia lui. Daca Maria va dori ceva, sa obtina prin lege!

Fugind cu PET-ul cu apa spre incendiu, il intalneste in drum pe Craciun, care cunoscand-o ceva mai bine, ii arunca o vorba de ocara  - "Ma, tu cu astia doi litri de apa vrei sa stingi focul?".

Toata Carsia miroase a fum. Inserarea se lasa peste toti, pagubiti, piromani si comentatori.
.

A doua zi, zona incendiata arata ciudat, precum craterul unui vulcan in repaus. Totul este negru. Niciun fir de iarba nu a scapat de foc. Arbori scheletici isi intind crengile inspre cerul fierbinte. Pomii parjoliti de dogoarea de ieri sunt negri si ei. Cainii ocolesc zona arsa. Caii ce trec pe drum fornaie pe nas, speriati de miros.

Doar Maria si fiul ei merg sa evalueze pagubele. Sunt tristi ca vor da de lucru autoritatilor din nou, dar cineva trebuie sa ii apere si pe ei de aceasta noua agresiune. 

Al catelea?

.

Sichevita – boala pamantului (partea a II-a)

Sichevita – boala pamantului (partea a II-a)

Sora – victima a propriilor manevre

Cand Pavel Beloia a anuntat-o personal pe sora sa, in curtea casei lui Damu Lazarovici, ca este bine pentru toata lumea sa se separe printr-o hotarare judecatoreasca, ce nu poate fi banuita de nicio eroare, toti cei prezenti au fost de acord, inclusiv sora sa. Cand insa cererea lui a ajuns in stare de judecare pe masa instantei, nervozitatea surorii a escaladat brusc. Ea a cerut judecatorului sa fie respinsa actiunea de partaj judiciar, aratand ca se va intelege ea cumva cu fratele ei, la vreun notar. Pavel insa, satul de umilintele indurate, dupa ani si ani de insulte si jigniri din partea ei, si-a sustinut cererea, cerand sa se faca o impartire prin efectul legii si instanta i-a admis cererea.

Nemultumirea si disperarea surorii au ajuns la paroxism, caci, ajunsa intre ciocan si nicovala de propriile ei manevre oculte, femeia se vede acum prinsa intre decizia judecatoreasca de admitere a actiunii de partaj judiciar, care va da fratelui ei cota-parte legala si intre trei familii din vecini, carora, fara stirea fratelui, le instrainase trei terenuri din averea mamei lor.

Problemele aparute par a fi de natura infractionala. Avand trebuinta de bani, sora lui Pavel impreuna cu sotul ei instrainasera fara nici un drept acele trei terenuri, ascunzand asta fata de fratele ei. Au instrainat terenurile doar de fata cu un martor, albinar din vecini si au dat o chitanta de mana de primire a unei sume de bani, fara a face si cuvenitele acte autentificate la notarul de stat, cum era la acea vreme. De fapt cei doi soti, neputand sa transfere proprietatea, au transferat doar folosinta ei, dar au luat niste sume de bani de la acei vecini.

Tensiunea si nervozitatea este acum la cote maxime, cu efecte dezastruoase in sanul familiei, membrii ei certandu-se ca chiorii. In curand va veni topograful sa identifice parcelele, sa le masoare si sa intocmeasca variantele de atribuire, schitele topografice de dezmembrare, in vederea depunerii  dosarelor cadastrale la institutiile abilitate. Si cum se vor mai uita in fata celor pe care ii pacalisera in urma cu ani si ani? De unde vor scoate bani ca sa le dea inapoi?

Victimele inocente ale surorii – trei vecini din Valea Ravensca

La momentul cand topograful va incepe masuratoruile, cei ce au luat banii se vor ascunde si vor tacea malc, dar dar vecinii inselati, cei ce au dat banii, vor striga in gura mare ca terenurile le apartin lor! Poate un pic prea tarziu, cele trei familii deja se gandesc ca ar vrea sa renunte la terenurile cu pricina si sa ceara sa le fie inapoiati banii.

Schimbarea de tactica a acelor vecini se poate datora celor cateva scrisori lamuritoare pe care Pavel le-a trimis acestora, prin care el le explica faptul ca aceale vanzari de terenuri au fost un lant de inselaciuni carora ei, niste inocenti, le-au cazut victime.

Noua atitudine a celor trei creste tensiunea si nivelul certurilor din familie, membrii acesteia strigandu-si si reprosandu-si reciproc toate ocarile din lume, pe durata unor interminabile scandaluri de care vecinii deja s-au saturat, caci au loc de dimineata pana seara si mai apoi, sub efecte bahice, pana la ore tarzii din noapte.

In pofida actelor notariale si a celor de carte funciara de la dosarul cauzei, in pofida sentintei de admitere a cererii de partaj judiciar, acei trei sarmani pacaliti vor arata o chitanta potrivit careia au dat o suma de bani (!) cuiva care nu era proprietar al acelor terenuri, dar care pretindea ca acea chitanta le va tine loc de act de proprietate. La acea vreme ei nu se intrebasera – „Mai, dar Pavel Beloia stie ca sora sa ne da noua pamantul? Caci e fratele ei si este si el mostenitor, nu doar sora sa, asa cum pretinde ea?”. De ce nu isi pusesera aceasta minina intrebare, de ce nu au cerut un extras de carte funciara sa vada cine sunt proprietarii tabulari, de ce nu intrebasera la primarie sa afle cine plateste impozitele pe acele terenuri, de ce nu il intrebasera si pe Pavel despre acea vanzare? Greu de aflat raspunsuri atator intrebari!

Poate un raspuns la o intrebare mai simpla ar lamuri dilema: au tacut pana acum pentru ca le-a convenit sa faca o inselatorie si sa plateasca un pret de nimic pe patru lanturi de pamant, crezand ca nu se va afla adevarul. Dar toata lumea stie ca adevarul intotdeauna iese la suprafata!

.

Gest de omenie

Gest de omenie

Inainte de deschiderea procesului penal pentru fapta de tulburare de posesie, in luna ianuarie 2015, Pavel Beloia a scris celor pe care avea sa ii reclame si a facut apel la capacitatea lor de intelegere. 

Iata scrisoarea trimisa fiecaruia in parte, cu confirmare de primire.

"Catre

Radonea Mon, Sichevita nr. XXX

Jurita Vichente, Sichevita, nr. XXX

Moza Ana, Sichevita, Valea Ravensca nr. X

26.01.2015

Va scriu scrisoarea asta fara sa am vreo obligatie de a o face, dar vreau sa va ajut sa va lamuriti situatia in care va aflati, pentru ca voi nu stiti cateva lucruri esentiale. Dupa ce o cititi, ar trebui sa va opriti din calomnierea mea si a familiei mele si sa nu mai invocati tot felul de lucruri neadevarate, asa cum faceti de aproape un an de zile.

Mai intai, voi spuneti ca voi sunteti cumparatori de buna credinta al pamanturilor de la tatal si mama mea. Nu stiu daca l-ati cumparat, caci daca ar fi fost o vanzare, obligatoriu ar fi trebuit sa fiu si eu de fata, eu fiind unul dintre cei trei mostenitori ai singurei proprietare – mama mea Beloia Pelaghia.  

Nu stiu de la cine ati cumparat, nu stiu nici daca ati platit vreun pret, nici ce acte ati facut, nici la ce notar ati fost, nici ce martori au fost de fata.

Nu stiu nici daca ati facut declaratie de impunere la primarie ca sa platiti la stat taxele pe care orice proprietar de teren le plateste.

Stiu insa cateva lucruri pe  are voi se pare ca nu le stiti, anume:

-          Proprietar unic al pamantului a fost doar mama mea Beloia Pelaghia, fara tatal meu, Beloia Gavrila, caci el venise simplu ginere in casa. 

-          Mama mea nu a vandut niciodata din pamanturile mostenite de la parintii ei, iar voua cu atat mai putin nu v-a vandut vreodata.

-          Dupa moartea mamei mele, succesiunea facuta la notar a aratat trei mostenitori: eu Beloia Pavel (37%), sora mea Sorescu Elisabeta (37%)si tatal meu Beloia Gavrila (25%).

-          Oricare dintre acestia trei ar fi vrut sa vanda dupa moartea mamei mele, ar fi trebuit sa cheme de fata pe ceilalti doi, astfel incat sa se dea trei semnaturi, iar banii sa se imparta celor trei.

-          Asta nu s-a intamplat. Mie nu mi-a spus nimeni vreodata ca se vinde din pamantul mamei mele. Pe mine niciodata nu m-a chemat nimeni sa dau semnatura de vanzare, si nici pe tatal meu, cat a fost in viata. Asadar nu stiu cum ati cumparat voi si de la cine ati cumparat, daca proprietarii nu au fost de fata.

-          Daca cineva v-a mintit ca este proprietar, v-a cerut bani, iar voi l-ati crezut si i-ati dat bani pe acel pamant, inseamna ca v-a escrocat, asa ca adresati-va procurorilor, caci ati fost inselati. Cereti-va banii inapoi, aveti dreptul sa ii primiti, caci niciun pamant nu se vinde decat de catre proprietarii lui.

Stiu ca invocati faptul ca pe atunci nu se faceau acte pentru pamanturile vandute, dar e gresit.

Si pe atunci existau notari de stat, si pe atunci erau carti funciare, si pe atunci functiona cadastrul, si pe atunci erau primari, secretari de primarii, agenti agricoli si registru agricol.

Si atunci erau obligatii fiscale pentru proprietari.

Si pe atunci pamantul se vindea numai si numai de catre proprietarii lui si de catre nimeni altcineva.

Un singur lucru va mai spun si va las sa meditati, ca sa aflati cine si-a batut joc de voi atunci, cine va manipuleaza si isi bate joc de voi si acum:

Inainte de a muri, tatal meu a lasat partea lui din mostenire (cei 25%), prin Contract de intretinere autentificat la notarul Nicolae Manescu, sorei mele si lui Milan Sorescu.

Iar acum – atentie: in acel Contract de intretinere figureaza si numerele de carte funciara si numerele topografice ale parcelelor pe care voi spuneti ca le-ati cumparat de la tatal meu.

Asadar, prin acel contract, tatal meu recunoaste ca nu a vandut pamant nimanui, ci a lasat sorei mele prin contract partea lui de 25% din acele parcele. Iar sora mea si sotul ei au semnat ca au primit prin contract cei 25%.

Tatal meu a lasat intreaga masa succesorala asa cum o primise de la unica proprietara, mama mea. Din acea masa succesorala nu lipsea nimic, deci el nu vanduse nimic.

Asta inseamna ca niciunul dintre dintre acei semnatari ai Contractului de intretinere nu recunoaste vreo vanzare de pamant catre voi. Semnaturile de pe acel contract demonstreaza asta. Daca in prezent cineva spune ca pamantul este al vostru, nu e treaba mea, ci e treaba voastra cu acel cineva.

Mergeti la D-l Nicolae Manescu la Moldova Noua si vedeti contractul de intretinere, ca sa va convingeti ca eu va spun adevarul si ca altcineva va minte de la obraz!

In prezent nu sunteti singura familie din Valea Ravensca ce foloseste in mod abuziv terenuri agricole cu privire la care eu figurez printre mostenitori, pe motiv ca le-ar fi cumparat. Si alte familii se plang ca ar fi fost pacalite sa dea diverse sume de bani, contra promisiunii  ca ar primi terenuri din averea mamei mele.

Tuturor, eu le spun un singur lucru: sa isi ceara inapoi banii de la aceia carora le-au dat bani.

Eu va spun ca voi avea castig de cauza si va veti alege si cu scoaterea din pamant si cu foarte mari cheltuieli de judecata.

Interesati-va cat au avut la final de platit cei de la Carsie dupa ce au pierdut toate procesele cu mine. Doar pentru partea mea de cheltuieli mi-au platit prin executorul judecatoresc peste 60 de milioane de lei, sume la care s-au adaugat si cheltuielile lor proprii cu acele procese, cam inca pe atat.

Ramane sa alegeti singura cale de urmat pentru voi – sa nu mai folositi pamantul si sa il predati proprietarilor de drept. Astept sa imi scrieti si sa imi spuneti ca va conformati.

Beloia Pavel,

Timisoara, str, Sirius 25, ap. 3 "

Sichevita – boala pamantului (partea I)

Sichevita – boala pamantului (partea I)

In 2005, pe vremea cand traia Milan Sorescu,
in curtea casei lui Gavrila Beloia era liniste...

Medievala si frumoasa comuna Sichevita, amplasata de aproape sapte secole in feericul peisaj montan de pe Valea Dunarii, in amonte de inclestarea de ape din Cazane si de-a lungul lacului de acumulare al sistemului hidroenergetic Portile de Fier, a fost putin cunoscuta in lumea larga. Doar in ultimii ani a inceput sa se scrie despre ea.  Lucrurile bune si frumoase ce au legatura cu comuna si locuitorii ei fac inconjorul pamantului gratie mediului internet, dar si multumita fiilor satului, nascuti aici si plecati in lume dupa destine mai bune, care isi promoveaza locurile natale in fata strainilor. Pe unii sicheviceni, plecati sa se implineasca prin departari, doar internetul ii mai ajuta sa isi stinga dorul dupa locurile de bastina si sa viseze la ziua intoarcerii acasa. Pe altii insa, mai norocosi, ce si-au implinit carierele pe meridiane mai apropiate, internetul ii ajuta sa fie cunoscuti si re-cunoscuti de comuna si de locuitorii ei, atunci cand revin in locurile unde au copilarit.

Pavel Beloia se intoarce in satul natal

Unul dintre norocosii ce s-au intors la casa parinteasca este si Pavel Beloia. S-a nascut si a crescut pe Valea Ravensca si de mic copil avusese aplecare catre carte, dar regimul socialist ii ingradise dreptul la scolarizare, intrucat tatal sau, Gavrila, fusese declarat chiabur in 1947.  

Desi venit de la Streneac ginere in casa si nu avea decat hainele de pe el, tatal lui Pavel suferise abuzul autoritatilor socialiste ce administrau tara imediat dupa razboi si cazuse victima razbunarii personale din partea unui agent NKVD numit primar in comuna si a unui subofiter de militie, invidios pe cariera de ofiter de jandarmi a socrului sau, capitanul Pavel Jian.

Ca orice regim nou instituit, din dorinta de legitimare, socialismul si-a cautat adversari chiar si acolo unde ei nu existau pentru a-i executa public, ca sa isi arate autoritatea si puterea,  ca sa dea exemple si sa genereze frica si supunere.

Revenirea lui Pavel Beloia la Sichevita nu a fost deloc usoara, caci in anii sederii lui la Timisoara, sora sa s-a mutat in casa cu patru camere a parintilor lor, pe care a luat-o in stapanire integrala la scurt timp dupa ce locuinta cu una sau doua camere in care ea traia impreuna cu sotul, copiii si socrii ei, pe Valea Sichevitei, sfarsise prin a se prabusi din lipsa de ingrijire.

Aflata in bataia anilor, s-a paraginit si locuinta parinteasca din Valea Ravensca, care desi fusese locuita ani buni de sora sa, acum este golita de toate cele gospodaresti – carute, pluguri, utilaje, unelte, animale, vite, pasari, produse si toate cele. Acoperisurile s-au spart, grajdul sta sa cada intr-o parte, gardurile au fost rupte si puse pe foc, livezile au imbatranit si pomii fructiferi neprimeniti s-au uscat, micii lastari au ajuns desisuri de nepatruns, fanetele necosite cu anii au ajuns mici cranguri prin care vitele vecinilor isi croiesc drum cu greutate, iar zavoiul recucereste incet-incet fosta arie de treierat a lui Gavrila. 

Cativa vecini mai saraci, lipsiti de avere dar harnici si cu putere de munca, abia fac fata, contra cost, vegetatiei cotropitoare, ajutand la curatatul poienilor si livezilor de pruni. Tarlalele in care Pavel facuse in anii trecuti plantatii de cereale zac acum nefolosite si asteapta din nou fierul de plug. Nimeni insa nu mai pare capabil sa are din nou pamantul.

Sora care incearca sa il izgoneasca din averea parintilor

De cand a pornit sa faca ordine in acte si pe teren, lui Pavel nu i se mai recunoaste nici dreptul de mostenire, nici cel de proprietate. I se incuie usile casei parintesti. Sotia si fiul sau sunt hartuiti, insultati si jigniti ori de cate ori calca in curtea casei. I se scriu mascari pe usa casei la a carei ridicare el si sotia lui insarcinata lucrasera in tinerete alaturi de parintii lui. El si familia sa sunt blestemati in gura mare in asa zise rugaciuni la biserica. Sunt huiduiti si amenintati cu anchete si cu puscaria. I se scot vorbe urate in sat. I se interpun in fata autoritatile locale, functionarii primariei si ai politiei. Pare o ciudata coalizare impotriva sa! 

Ce poate sa genereze o ura colectiva impotriva unui om ce nu vrea altceva decat sa se intoarca in locul unde s-a nascut? Oameni ce nu au avut niciodata nimic de spus la adresa lui Pavel, acum ridica vocea impotriva lui si a familiei sale. Este acuzat si judecat sumar, dezmostenit de avere in bodega, prin cafenele si birtuturi locale, barfit pe la colturi, oriunde unde se intalnesc doi oameni ei vorbesc mai intai despre dreptatea pe care Pavel si-a cerut-o in instanta si il critica pentru ca a facut asta! Kafka in versiune rurala!

Cadoul otravit de la sora

Lui Pavel, sora sa ii oferise o asa zisa intelegere ca intre frati, privind impartirea pamantului si a casei parintilor lor, dar in conditii jignitoare si inacceptabile pentru el. Potrivit viziunii sorei lui, el ar fi trebuit sa accepte o camera, marginile de gradina din afara curtii, cocina de porci si cotetul de gaini, impreuna cu un spatiu de un metru de la zidul casei in chip de curte, in timp ce restul casei si curtii ar fi urmat sa ramana in proprietatea surorii lui.

Poate ca Pavel ar fi acceptat si varianta asta, daca lucrurile erau spuse de la bun inceput la modul cinstit si omenesc. Dar, desi casa se ridicase dupa ce sora se maritase in neamul lui Iova Dochia de pe Valea Sichevitei, ea isi dorea acum proprietatea integrala asupra mostenirii comune cu fratele ei. Sigur ca oricine poate avea orice pretentii, oricine poate propune orice fel de intelegere, dar pentru ca aceasta sa se si infaptuiasca, trebuie ca si partea cealalta sa o accepte. Dar daca nu ii convine, cum a fost cazul lui Pavel, oricine se poate duce in justitie, unde un magistrat decide iar un executor ii va infaptui decizia. 

Ceea ce Pavel a si fi facut, obtinand deja acordul justitiei pentru separarea de sora sa. Mai urmeaza sa se infaptuiasaca latura tehnica a actiunii – identificarea terenurilor, masurarea, calcularea cotelor fiecaruia, impartirea, punerea in posesie, dezmembrarea si intabularea separata a celor doi mostenitori, fiecare cu cota parte ce ii revine – sora cu trei cote parti majoritare iar fratele – in doua cote parti minoritare.

Asta, daca in instanta vreuna dintre parti nu va dori sa o despagubeasca pe cealalta cu o suma stabilita de catre un evaluator independent si sa devina astfel unic proprietar! (va urma)

.

O scrisoare pierduta (si anonima)

O scrisoare pierduta (si anonima)

de schiviceanul anonim

Lumea din Sichevita are mereu cate ceva de spus. Lumea din sat are mereu ceva sa imi spuna mie. Lumea din sat are mereu ceva sa imi spuna, unii cu curaj, in fata, altii sub protectia anonimatului, desi nu este nevoie, caci dupa o cariera in care am lucrat cu sute de informatori si agenti de toate felurile, stiu foarte bine sa pastrez secretele unei surse de informatii. Nu ii judec insa nici pe unii nici pe ceilalti. Fiecare doreste sa isi rezolve o problema prin intermediul meu pentru asta, incearca sa ma castige de aliat.

In anii din urma, de cand am inceput sa vin mai des la Sichevita, iar lumea a scornit tot felul de legende despre mine, am primit multe si felurite mesaje – prin SMS, pe facebook, pe messenger, pe e-mail, prin posta, prin biletele, prin viu grai etc etc. Mesajele incepeau cu propuneri amoroase din partea unor doamne localnice si se terminau cu amenintari cu moartea din partea unora care habar nu au cate prune au in traista. Nu pentru ca as fi acceptat sau refuzat propunerile nevestelor lor am fost amenintat cu moartea sau cu bataia, ci pentru ca pur si simplu exist si prin asta zgandar orgoliile unuia sau altuia si dau nastere la complexe de inferioritate.

Ultima scrisoare trimisa la adresa mamei mele din Carsie este insa ceva serios. Sau cel putin vrea sa para ceva serios. Ea imi parvine prin posta dupa ce face un traseu nemaiauzit nici macar de mine: este pusa la Oficiul Postal Moldova Veche  la 22 mai ac. De acolo merge la Resita, la oficiul de cartare, unde primeste ștampila cu data de 25 mai ac. Se pune in sacul postal pentru Sichevita si ajunge la oficiul local. Duica nu o duce la destinatie, ci o da sotiei unui verisor al mamei mele, Steluta pe numele ei, ca sa o aduca ea la Carsie. Steluta o da sotiei lui Petrica Dragomir (Iedu), vecinul mamei. Florica Dragomir o duce cu ea la Moldova Noua si o tine la Delphi pana iese din tura. O aduce la Sichevita la doua zi si mama mea intra in posesia ei dupa doua drumuri facute pana la locuinta vecinilor ei.

Mama mea ma suna si imi spune ca am primit o scrisoare. De la cine, intreb eu. De la nimeni, raspunde mama, nu are expeditor. De unde este pusa? De la Moldova Veche. Deschide-o, mama si citeste-mi-o. „Sunt un fost prieten de-al primarului Nicu acum i-am declarat razboi…”, incepe mama mea. Eu o opresc si incep sa rad.

Cineva  incerca din nou sa ma atraga de pe acum in batalia pentru primarie, de data asta cu aproape un an de zile inainte de inceperea campaniei electorale. Mai incercasera si la alegerile trecute si pentru ca nu am dorit sa ma murdaresc, unul dintre candidati mi-a ticluit un denunt penal – anonim bineinteles, profitand ca un berisor de-al meu depozitase materrale de constructii in curtea casei bunicului meu din Valea Ravensca.

Dupa vreo doua saptamani am ajuns la mama mea si am citit scrisoarea – un nou denunt penal anonim, scris pe calculator, dar adresat nu vreunei institutii, ci de data asta chiar mie. Potrivit formularii insa, este de crezut ca eu am primit doar unul din exemplarele unei scrisori ce a fost multiplicata si difuzata catre mai multi destinatari.

Textul se incheie cu propozitia „nuti pot spune cine sunt dar iti dai seama trebuie sa sarim la gusa lui altfel e grav”.

Ce e grav? De ce e grav? Pentru cine e grav?

Conexand cu cele ce le stiam, am concluzionat ca ma aflu in fata aceleiasi batalii politice locale. Cu o saptamana inainte, pe 16 mai ac iesisera la presa stenogramele convorbirilor telefonice ale lui Sorin Frunzaverde si ale vicelui Ghiorghioni, care atestau santajarea unor primari PSD din judet, carora li se cerea votarea lui Iojannis contra alocari de fonduri bugetare in 2015 si 2016. Intrucat primarul liberal local nu era printre cei cu care cei doi discutasera la telefon, cineva incerca sa ii faca bucata aruncandu-l in barca gaurita a lui Frunzaverde si enumerand o pagina intreaga de acte presupuse a fi abuzuri si ilegalitati, alaturi de numele lui aparand cel al Dinei, al secretarului comunal, ale unui anume Moza, ale lui Criva Cucea, al lui Nicky (?), al lui Misu (?), al Alinei (?), nume de firme castigatoare, sume de bani, cantitati de materiale, referiri la transporturi de lemne de foc si materiale de constructii etc etc. Atat de multe detalii furnizeaza expeditorul incat chiar crezi ca a fost de fata la toate acele fapte!

De departe se vede ca scrisoarea era gresit indreptata! Ce am eu cu toate astea, Domnule Anonim? Ce ma priveste pe mine primarul din Sichevita? L-am intalnit de trei ori in viata mea, nu i-am cerut nimic si nu i-am dat nimic. Mi-a dat o invitatie la aniversarea de 650 de ani de atestare a comunei. Aaa, ai aflat ca favorizeaza niste rude ale tatalui meu impotriva sa, sicanandu-l si pe acest fond vrei sa ma aliez cu tine? Si ca fiul sau vorbeste nerozii despre mine? Sa fie sanatosi! Ei fac ceea ce pot face, nici mai mult, nici mai putin.

Te sfatuiesc sa ma contactezi pe o linie privata, daca vrei sa iti intermediez legatura cu o instituie de stat. E dreptul tau sa sesizezi ce crezi de cuviinta, insa va trebui sa iti asumi cele ce mi le-ai scris mie, daca vrei sa ti se respecte dreptul la petitie. Cauta-ma si daca imi ceri, te voi sfatui cum sa procedezi pentru depunerea unei petitii, nu pentru redactarea ei, caci eu stiu exact cat ma pot implica. 

S. Beloia

.

Beloia Pavel - cerere motivata de recuzare a organului de cercetare penala

.

Ref dos. 404/P/2014.

Catre,

Parchetul de pe langa Judecatoria Moldova Noua,

Stimata Doamna  Prim procuror,

Subsemnatul Beloia Pavel, cu domiciliul in Timisoara, str. Sirius 25, ap. 3, sunt parte vatamata in mai multe dosare penale aflate in curs si suspect in dosarul 404/P/2014, dosare aflate la postul de politie Sichevita pentru efectuarea cercetarilor.

In urma unor repetate conduite profesionale, neconforme statutului pe care il au agentii postului de politie respectiv fata de plangerile noastre, ne-am pierdut definitiv increderea in obiectivitatea acestora.

Va rog sa dispuneti retragerea competentei de efectuare a cercetarilor de catre Politia Sichevita si trimiterea tuturor dosarelor in care comparem, catre un alt post de politie de pe raza de competenta a parchetului pe care il conduceti.

Ne fundamentam solicitarea pe urmatoarele motive:

1. In anul 2011, agentii postului de politie Sichevita au fost reclamati de catre fiul nostru, Beloia Sau - Directiei Generale Anticoruptie pentru savarsirea de fapte de competenta acesteia. Motivul reclamatiei la DGA a constat in aceea ca prin concluziile vadit eronate puse la finalizarea cercetarilor unui grup infractional ce ne adusese prejudicii materiale, constituentii grupului au fost pusi la adapost dupa ce dadusera mita.

Urmare a faptului ca personalul postului de politie Sichevita a fost supus cercetarilor si a suferit consecintele de rigoare, seful postului de politie a facut afirmatii publice de amenintare la adresa fiului nostru, afirmatii documentate prin inscrisuri.

Cu incepere de la acel eveniment, toate actele profesionale ale lucratorilor de politie, efectuate in mai multe dosare penale deschise la plangerile noastre, au fost marcate de subiectivism, neglijenta si rea vointa.

Pe fondul reclamatiei la DGA, fiului nostru i s-au atribuit faptele penale savarsite de altii, apoi au fost facute denunturi calomnioase, iar el a fost cercetat in mod abuziv de catre agenti ai postului de politie cu privire la fapte de furt. Dupa aratarea adevaratilor faptasi de catre fiul nostru si stabilirea nevinovatiei lui, concluziile cercetarii au fost denaturate, faptasii - protejati si pusi la adapost fata de raspunderea penala. Inclusiv Inspectorul sef al IPJ Caras Severin a fost indus in eroare, fapte mincinoase fiindu-i prezentate drept fapte reale, iar acesta insusindu-si-le in corespondenta oficiala a IPJ.

Desi fapta a fost confirmata, lucrurile furate au fost gasite, politia nu a stabilit niciun prejudiciu, iar urmarirea penala cu privire la faptasi nu a fost deschisa. Cercetarea fiului nostru insa s-a produs in afara unui dosar penal, intr-un cadru de deplina ilegalitate, pe baza unor intelegeri verbale purtate telefonic intre IPJ Caras Severin, Politia Moldova Noua si Politia Sichevita.

Dupa mediatizarea acestei situatii si publicarea documentelor existente, fiul nostru a primit prin interpusi noi amenintari din partea politistilor din Sichevita, documentate in scris.

2. In dosarele 607/P/2014 si 608/P/2014 (tulburare de posesie), in referatele intocmite s-a propus in mod abuziv clasarea ambelor dosare, in dispretul prevederilor art. 256 NCP, desi se mentioneaza faptul ca eu, Beloia Pavel, apar drept proprietar in extrasele de carte funciara, iar paratii Jurita Vichente si Radonea Mon nu apar drept proprietari dar folosesc terenurile in litigiu. Mentionez ca martorii declara adevarul fata de consateni cu privire la faptasi, dar cand ajung la politie, semneaza declaratii scrise de politisti in dispretul adevarului, cu scopul de a denatura concluziile reale si a sustine clasarea.

3. In dosarul 585/P/2014 (amenintare), redeschis dupa doi ani de la savarsirea faptei, cercetarea ar fi trebuit demarata din oficiu, dupa apelul la SNU 112. Martorii oculari inca nu au fost audiati, dar politia a audiat un inocent indicat de catre faptas (!), ce nu avea legatura cu fapta. In comunitate, faptasul face afirmatii ca “si-a rezolvat” dosarul penal si incurajat de sprijinul primit prin acea “rezolvare”, dupa doi ani de la prima fapta, o ameninta din nou cu moartea pe sotia mea si din nou de fata cu martori. In acest dosar exista in plus multe alte neregului in activitatea organului de cercetare, neregului ce vor fi detaliate in alt cadru. Prin manipularea adevarului, seful Politiei Moldova Noua a fost dezinformat si determinat astfel sa ne comunice informatii false.

4. In dosarul 132/P/2014 (nerespectarea hotararii judecatoresti), se afirma in mod neadevarat faptul ca faptasii isi lucreaza doar parcela atribuita lor de catre instanta in urma dezmambrarii, cand in fapt, acestia lucreaza abuziv si parcela atribuita noua. Bazandu-se doar pe afirmatiile interesate ale faptasului, fara a audia si alte surse,  politia a propus si procurorul a admis clasarea dosarului. Prin aceasta conduita, noi nu putem intra nici acum in posesia terenului atribuit noua.

5. In dosarul 193/P/2013, (tulburare de posesie), ca urmare a faptelor denaturat prezentate de catre Politia Sichevita, procurorul a admis propunerea de NUP. In urma plangerii depuse, primul procuror a constatat ca fapta exista, dosarul a fost redeschis 884/P/2014, dar faptasilor li s-a aplicat doar amenda administrativa.

6. La data de 06.08.2010, la o plangere penala depusa de noi cu privire la o persoana din localitate, fara a trece la cercetarea faptei reclamate, Politia Sichevita ne raspundea ca faptuitoarei i s-au pus in vedere normele de convietuire sociala si ne facea propuneri ce nu tineau de competenta MAI.

7. In dosarul 404/P/2014, in care avem calitatea de suspect, politia evidentiaza in referatul intocmit faptul ca am fi plantat tarusi pe terenul reclamantilor si trece sub tacere faptul ca reclamantul savarseste infractiunea de furnizare de informatii false, prezentand truncheat dispozitivul sentintei puse in executare in favoarea noastra. Desi a fost de fata la punerea in executare silita a sentintei,  politistul nu precizeaza ca acei tarusi au fost batuti in pamant din dispozitia executorului judecatoresc, actiunea numindu-se de intarusare !

Pentru toate aceste motive, va rugam sa retrageti competenta Politiei Sichevita si sa incredintati toate dosarele unei alte unitati de politie, careia sa ii solicitati rezolutiv totala obiectivitate.

Cu multumiri,

Beloia Pavel

Timisoara, 27.01.2015

Urmarirea penala ca-n filme! (urmare)

Maria zambeste cu calm reclamantilor si urmaritorilor sai,
stiind ca niciodata nu a produs nimanui niciun  prejudiciu

Urmarirea penala ca-n filme!

Rezumatul episoadelor anterioare:

Familia descopera falsificarea dispozitivului sentintei. Politistii sunt recuzati. De indata incep masurile de retorsiune impotriva familiei si a martorilor. Ploua din nou cu amenintari cu moartea. Sichevita devine o adevarata Sicilie. Parchetul constata ca plangerea avocatei este una lipsita de suport real, ca fapta nu s-a petrecut  si stopeaza dosarul penal. Sotul sotiei blond-roscate trimite provocatori  care o instiga pe Maria sa savarseasca fapta. Aceasta le da sperante dar ii pacaleste si isi vede de treaba. Avocata pregateste faza a doua la parchet.

Masurile de retorsiune impotriva familiei Beloia. Maria

Dupa recuzarea politistilor de la Sichevita si sesizarea falsificarii sentintei de iesire din indiviziune, totul sare in aer. Nervozitatea institutiilor si a functionarilor lor explodeaza si creste la maxim, iar telefoanele se incing pe Clisura Dunarii. Incep sa se produca evenimente furibunde in proximitatea familiei ofiterului SRI, in legatura cu acesta si mai ales cu parintii sai.

Sursa de informatii convertita la tacere, de fapt o sursa fatarnica si duplicitara, o ameninta pentru a treia oara cu moartea pe Maria Beloia, din nou de fata cu martori. Se intreprind masuri de intimidare a Mariei, telefonul ii suna in miez de noapte si la celalalt capat nu vorbeste nimeni, langa gardul casei sale si in raul ce trece prin curtea sa sunt aruncati caini si porci morti.

Martorii

Martorii Mariei sunt bruscati si amenintati telefonic in numele politiei, sunt convocati telefonic sa se prezinte la Politia de Frontiera (!) din Moldova Noua sa dea „o mica declaratie” despre fiul reclamantei (rezervistul SRI! – Oooo, ProtectiEEE, unde esti? Sau chiar tu esti?!), seful de post il ameninta cu amenda pe fiul martorilor in cazul in care parintii lui nu se prezinta la citarea telefonica, o persoana suna fara sa isi spuna numele, de pe numarul 0786848266 si ii ameninta in doua randuri pe martori ca vor fi luati pe sus daca nu se prezinta la agentul Gore (?) de la Politia Moldova Noua sa dea declaratie despre Saul Beloia (!).

Sursa cea fatarnica se intoarce din strainatate, unde lucra la grajduri si ii ameninta cu moartea pe martorii Mariei. Le inchide accesul la apa din rau, unde isi adapau animalele. Le mai da doar doua saptamani de trait, nu mai mult! De unde-o fi aflat ca acestia au semnat declaratii impotriva sa?

Saul

Acelasi Saul Beloia este interceptat sistematic in trafic si oprit de catre posturile subordonate Politiei Moldova Noua, masina ii este cercetata amanuntit, i se pune fiola dimineata la ora 9, este chestionat cu privire la provenienta si destinatia produselor alimentare ce le duce mamei sale, bonurile fiscale de la supermarket ii sunt retinute (!). In mod vadit i se cauta nod in papura, i verifica validitatea anvelopelor, actualitatea trusei medicale, functionalitatea semnalizarii, jocul de volan. Privirile agentilor sunt amenintatoare, in aer pluteste o tensiune inexplicabila, oamenii legii se comporta ca si cum ar avea in fata o fantoma, par gata sa scoata pistolul din toc si sa deschida focul.

Cine si de ce i-o fi speriat in halul acela? Simplul fapt ca ei, agenti civili de politie, aveau in fata un militar adevarat, fost ofiter de informatii cu sase juraminte depuse patriei intr-o cariera militara de 25 de ani si cu trei dani pe centura, sa fi fost motiv pentru conduite ce pareau de-a dreptul deviante?

Dupa ce in urma cu trei ani, in timpul campaniei electorale pentru alegerile locale, pe numele ofiterului si al tatalui sau fusesera formulate denunturi anonime cum ca ar fi sustras agregate din valea raurilor din Valea Ravensca, periclitand grav mediul si regimul apelor curgatoare, iar cercetarea efectuata si de politie si de Directia Apelor a dovedit ca nu ofiterul savarsise fapta, ci un verisor al sau din Sichevita, iata ca aceiasi anonimi l-au luat din nou in colimator si au inceput sa il bombardeze cu scrisori nesemnate pe Saul. 

Ofiterului ii sunt trimise prin posta scrisori anonime in care este prevenit ca i se pregatesc lucruri urate, ca se incearca atragerea lui intr-un conflict cu primarul comunei, fiul aceluiasi primar il admonesteaza pe ofiter in mod grosolan si complet nemotivat, pentru a doua oara, fara ca cei doi sa se cunoasca, cu privire la o femeie din Sichevita; unui prieten din copilarie din Valea Ravensca i se fabrica si transmit barfe potrivit carora ofiterul ar fi facut afirmatii ireverentioase la adresa fiicei si  a sotiei acestuia, un invatator din comuna apropiat sefului de post recuzat, dar si sursei convertite de acesta, ii trimite pe facebook nenumarate mesaje ce contin insulte, mascari ordinare si jigniri, in timp ce peretele contului virtual ii este inundat cu poze cu semnificatii explicite de amenintare fizica.

Trecut printr-o profesie cu standarde si jaloane morale si psihologice ce depasesc media, ofiterul stie exact cate prune are in traista si el si anonimii implicati, astfel ca priveste cu detasare aceste incercari copilaresti, asteaptand momentul sa puna inregistrarile pe blog. 

Pavel

Nici Pavel Beloia nu scapa de campania denigratoare si obstructionista! I se refuza dreptul de acces la parchetul din Moldova Noua si este intors inapoi de la poarta, jandarmul transmitandu-i din partea procurorilor ca s-au schimbat regulile de acces si ca daca doreste ceva anume, sa ceara in scris prin posta! Acelasi primar care in urma cu trei ani il invita pe Pavel la o manifestare aniversara din comuna, in calitate de fiu al satului, ii refuza dreptul de a primi o adeverinta necesara la APIA, in conditiile in care aceeasi primarie ii eliberase actul in anii anteriori.

Sora lui Pavel, femeie invidioasa ce a urat-o pe Maria din prima clipa cand a vazut-o, pe fiul ei de indata ce acesta a intrat la Academia de Informatii, si in cele din urma chiar si pe propriul frate, fara a se uita in propria ograda scoate vorbe prin comuna si umple satul cu barfe de joasa speta cand pe seama fratelui, cand a sotiei lui, cand a fiului lor! Fara stirea fratelui ei, femeia luase bani de la niste amarati de vecini din Valea Ravensca, in schimbul incredintarii folosintei unor terenuri aflate in proprietatea comuna a ei si a fratelui ei, ii mintise pe oameni ca este unica proprietara si ca le vinde acele terenuri, iar acum, cand funia a ajuns aproape de par, da din colt in colt si in loc sa returneze banii primiti de la vecinii cei pacaliti, umple satul cu barfe, mintind ca fratele ei a vandut acele terenuri. Chitantele de primire a banilor insa sunt semnate de sotul ei, defunctul Milan Sorescu – Dochia. Atata poate, atata face sora lui Pavel. Nu si-a iertat niciodata fratele ca si-a scolit fiul si acesta a ajuns ce a ajuns, iar fiul ei a ramas un simplu muncitor necalificat la un combinat chimic din Timisoara. Este pacat ca batrana isi atrage copiii si nepotii in campania murdara si perdanta ce a inceput-o impotriva familiei fratelui ei! Desi, pastrand intreaga avere pe numele ei femeia s-a pus la adapost de pumnii fiului sau, santajandu-l astfel ca daca o bate si pe ea ca si pe sotul ei, „ii face vandut surorii lui de la Orasu Nou”, batrana starneste mila prin tot ceea ce face. Ii va lasa fiului ei mostenire doar niste litigii, asa cum si tatal ei, ginere in casa la Pavel Jian, i-a lasat prin contract de intretinere doar acea mica parte ce o mostenise de la sotia lui Paladuica, si nu intreaga avere, asa cum o asigurase inainte de a inchide ochii.

Una peste alta, impotriva familiei Beloia fusese dezlantuit un sir de acte de agresiune fizica, psihologica, judiciara, administrativa, iar membrii ei, fiecare in parte, au fost si inca sunt haituiti, la comanda unor insi suspectati ca sunt infractori, cu acceptul autoritatilor locale ale statului.

De ce toate acestea? Pentru a se da satisfactie unui tractorist si nevestei lui, juma’ roscata juma’ blonda. Sau poate si la cererea altcuiva?! A cui, oare? 

Raspunsul ar putea fi gasit daca se vor lua in calcul si asmutirea ANAF-ului de la Timisoara impotriva societatii lui Pavel si asmutirea Primariei Timisoara impotriva aceleiasi micute firme. 

Sa fie simple coincidente, sau cineva puternic chiar si-a propus sa extermine aceasta familie?

Urmarirea penala, faza la parchet: frana pe ultima suta de metri

Cu viteza fulgerului, la aceeasi data de 1 august 2014, referatul politiei rurale cu propunerea de clasare ajunge de la Sichevita la Moldova Noua, se inregistreaza in aceeasi zi la registratura politiei orasenesti in regim de urgenta, se redacteaza cu mare operativitate adresa de insotire si intregul dosar, ocolindu-l pe procurorul de serviciu, ajunge pana in seara aceleiasi zile, din nou pe masa aceluiasi prim procuror ce dispusese rezolutiv inceperea urmaririi penale asupra celor doi soti.

Aici, brusc, aparent fara nicio explicatie, dosarului i se pune frana si nu se mai intampla nimic aproape doua saptamani. Abia pe 12 august 2014, dosarul de cercetare este  repartizat rezolutiv procurorului de caz „ ACP, pt. solutie”.

Inspirat probabil de frana pusa la nivelul sau ierarhic superior, procurorul ACP asteapta aproape o luna de zile pana sa emita ordonanta de clasare a cauzei si tocmai pe 9 septembrie 2014 dispune trimiterea acesteia doar catre reclamant, cu toate ca la dosar s-a gasit ulterior si adresa de insotire atasata exemplarului de ordonanta destinat „faptuitorilor” Beloia.

De la acel moment, timp de doua luni si jumatate, asupra dosarului penal se lasa tacerea si pe el incepe sa se depuna praful din arhiva, unde a fost mutat pe 29 septembrie 2014.

Analiza de etapa in dosar: „Sa savarseasca fapta aia odata, ca iesim din toate termenele!”

Ce se intamplase, de ce s-a oprit dosarul? Pai – pentru ca inca nu se petrecuse fapta! Politia constatase ca Maria nu intrase in terenul cu pricina! Ea nu tulburase posesia reclamantului cel vajnic! Nu savarsise infractiunea! De aceea, dosarul penal trebuia sa astepte sa se produca fapta! Cineva trebuia sa o determine sa intre cu plugul in pamant! Maria trebuia sa profite de vremea buna din acea toamna si sa intre cu plugul in cei 2215 mp, lasati in mod curios la dispozitia ei de catre infractoarea cea batrana, cea care semnase in fals la notar cum ca ar fi proprietara extratabulara a acelei parcele.

Si cand lucrurile pareau rau intepenite, iata ca a mai venit cineva la Maria, o femeie din vecini, care a incercat si ea sa o ademeneasca si sa o determine sa intre in acea parcela! Cat de bine a incercat ea sa o persuadeze pe Maria sa se foloseasca de proprietatea ei asupra acelei parcele de 2215 mp! Cat de multe stia acea vecina despre dosarul de iesire din indiviziune! Dar de unde stia atatea? Caci Maria nu vorbise cu nimeni despre procesul din 2012. Aha! De la reclamant si de la mama lui! Stiind ca rudele bietei femei aveau contacte in politia locala, Maria i-a dat vecinei ei toate asigurarile ca in cateva zile va intra in parcela cu plugul si batrana agenta provocatoare a plecat multumita!

Dar Maria si-a vazut in continuare de ale ei, asa ca nu s-a intamplat nimic nici in septembrie 2014, nici in octombrie 2014! Se iesise de mult din termenul de 20 de zile in care se putea face plangere la primul procuror!

Ce se mai astepta? Ce mai astepta reclamantul cel vajnic si soata lui roscata doar pe jumatate? Emotie mare, timpul trecea anevoie. Tic-tac! Tic-tac! Asteptau ei sa vada cum merge campania electorala pentru prezidentiale? As! Ei inca asteptau sa se intample fapta! Dar fapta nu se producea! Zilele treceau alene, iar reclamantul avea intinsi la maxim si nervii si gatul, de cat se tot lungea peste gard sa vada daca Maria intra cu plugul in pamantul cu pricina. Cheltuise vreo 50 de milioane ca sa aduca situatia in aceasta faza si acum mai trebuia sa se petreaca un lucru mic-mic-mititel: Maria sa are terenul, ca doar vine iarna si trebuie arat, astfel ca la primavara sa poata semana porumb!

Mai mult, erau tot felul de presiuni, era sunat saptamanal ca sa spuna ce face Maria aia – savarseste fapta sau nu!? Se duc naibii toate termenele, nu i se mai primeste plangerea, acusi se fac 100 de zile de la comunicarea primei ordonante…  Dar Maria nu se grabea. Ea intarzia sa inceapa aratura de toamna! Se auzea in curte cum isi tot pregateste plugul, cum tot ascute sapa, dar de intrat in pamant - nu intra! Asa a trecut luna octombrie, asa a trecut luna noiembrie si in cele din urma, cand a venit prima ninsoare, a fost clar ca Maria isi batuse joc de ei toti, ca nu a muscat nici din momeala batranei infractoare, nici din cea a vecinei provocatoare, ci doar a simulat ca o face!

Trecusera 75 de zile de cand fusese data ordonanta de clasare de catre procurorul de caz, se iesise de mult din termenul de 20 de zile pentru atacarea acelei ordonante si depunerea plangerii la primul procuror.

Cand a devenit clar ca Maria Beloia ii jucase pe degete si ca nu mai au nimic de asteptat, inaintea sarbatorilor de iarna, tocmai la data de 18 noiembrie 2014, avocata cea dibace a fost reincarcata si, cu arcul tras, ea a mers la parchet si a lovit din nou! (va urma)

.