Sichevita – boala pamantului (partea I)

Sichevita – boala pamantului (partea I)

In 2005, pe vremea cand traia Milan Sorescu,
in curtea casei lui Gavrila Beloia era liniste...

Medievala si frumoasa comuna Sichevita, amplasata de aproape sapte secole in feericul peisaj montan de pe Valea Dunarii, in amonte de inclestarea de ape din Cazane si de-a lungul lacului de acumulare al sistemului hidroenergetic Portile de Fier, a fost putin cunoscuta in lumea larga. Doar in ultimii ani a inceput sa se scrie despre ea.  Lucrurile bune si frumoase ce au legatura cu comuna si locuitorii ei fac inconjorul pamantului gratie mediului internet, dar si multumita fiilor satului, nascuti aici si plecati in lume dupa destine mai bune, care isi promoveaza locurile natale in fata strainilor. Pe unii sicheviceni, plecati sa se implineasca prin departari, doar internetul ii mai ajuta sa isi stinga dorul dupa locurile de bastina si sa viseze la ziua intoarcerii acasa. Pe altii insa, mai norocosi, ce si-au implinit carierele pe meridiane mai apropiate, internetul ii ajuta sa fie cunoscuti si re-cunoscuti de comuna si de locuitorii ei, atunci cand revin in locurile unde au copilarit.

Pavel Beloia se intoarce in satul natal

Unul dintre norocosii ce s-au intors la casa parinteasca este si Pavel Beloia. S-a nascut si a crescut pe Valea Ravensca si de mic copil avusese aplecare catre carte, dar regimul socialist ii ingradise dreptul la scolarizare, intrucat tatal sau, Gavrila, fusese declarat chiabur in 1947.  

Desi venit de la Streneac ginere in casa si nu avea decat hainele de pe el, tatal lui Pavel suferise abuzul autoritatilor socialiste ce administrau tara imediat dupa razboi si cazuse victima razbunarii personale din partea unui agent NKVD numit primar in comuna si a unui subofiter de militie, invidios pe cariera de ofiter de jandarmi a socrului sau, capitanul Pavel Jian.

Ca orice regim nou instituit, din dorinta de legitimare, socialismul si-a cautat adversari chiar si acolo unde ei nu existau pentru a-i executa public, ca sa isi arate autoritatea si puterea,  ca sa dea exemple si sa genereze frica si supunere.

Revenirea lui Pavel Beloia la Sichevita nu a fost deloc usoara, caci in anii sederii lui la Timisoara, sora sa s-a mutat in casa cu patru camere a parintilor lor, pe care a luat-o in stapanire integrala la scurt timp dupa ce locuinta cu una sau doua camere in care ea traia impreuna cu sotul, copiii si socrii ei, pe Valea Sichevitei, sfarsise prin a se prabusi din lipsa de ingrijire.

Aflata in bataia anilor, s-a paraginit si locuinta parinteasca din Valea Ravensca, care desi fusese locuita ani buni de sora sa, acum este golita de toate cele gospodaresti – carute, pluguri, utilaje, unelte, animale, vite, pasari, produse si toate cele. Acoperisurile s-au spart, grajdul sta sa cada intr-o parte, gardurile au fost rupte si puse pe foc, livezile au imbatranit si pomii fructiferi neprimeniti s-au uscat, micii lastari au ajuns desisuri de nepatruns, fanetele necosite cu anii au ajuns mici cranguri prin care vitele vecinilor isi croiesc drum cu greutate, iar zavoiul recucereste incet-incet fosta arie de treierat a lui Gavrila. 

Cativa vecini mai saraci, lipsiti de avere dar harnici si cu putere de munca, abia fac fata, contra cost, vegetatiei cotropitoare, ajutand la curatatul poienilor si livezilor de pruni. Tarlalele in care Pavel facuse in anii trecuti plantatii de cereale zac acum nefolosite si asteapta din nou fierul de plug. Nimeni insa nu mai pare capabil sa are din nou pamantul.

Sora care incearca sa il izgoneasca din averea parintilor

De cand a pornit sa faca ordine in acte si pe teren, lui Pavel nu i se mai recunoaste nici dreptul de mostenire, nici cel de proprietate. I se incuie usile casei parintesti. Sotia si fiul sau sunt hartuiti, insultati si jigniti ori de cate ori calca in curtea casei. I se scriu mascari pe usa casei la a carei ridicare el si sotia lui insarcinata lucrasera in tinerete alaturi de parintii lui. El si familia sa sunt blestemati in gura mare in asa zise rugaciuni la biserica. Sunt huiduiti si amenintati cu anchete si cu puscaria. I se scot vorbe urate in sat. I se interpun in fata autoritatile locale, functionarii primariei si ai politiei. Pare o ciudata coalizare impotriva sa! 

Ce poate sa genereze o ura colectiva impotriva unui om ce nu vrea altceva decat sa se intoarca in locul unde s-a nascut? Oameni ce nu au avut niciodata nimic de spus la adresa lui Pavel, acum ridica vocea impotriva lui si a familiei sale. Este acuzat si judecat sumar, dezmostenit de avere in bodega, prin cafenele si birtuturi locale, barfit pe la colturi, oriunde unde se intalnesc doi oameni ei vorbesc mai intai despre dreptatea pe care Pavel si-a cerut-o in instanta si il critica pentru ca a facut asta! Kafka in versiune rurala!

Cadoul otravit de la sora

Lui Pavel, sora sa ii oferise o asa zisa intelegere ca intre frati, privind impartirea pamantului si a casei parintilor lor, dar in conditii jignitoare si inacceptabile pentru el. Potrivit viziunii sorei lui, el ar fi trebuit sa accepte o camera, marginile de gradina din afara curtii, cocina de porci si cotetul de gaini, impreuna cu un spatiu de un metru de la zidul casei in chip de curte, in timp ce restul casei si curtii ar fi urmat sa ramana in proprietatea surorii lui.

Poate ca Pavel ar fi acceptat si varianta asta, daca lucrurile erau spuse de la bun inceput la modul cinstit si omenesc. Dar, desi casa se ridicase dupa ce sora se maritase in neamul lui Iova Dochia de pe Valea Sichevitei, ea isi dorea acum proprietatea integrala asupra mostenirii comune cu fratele ei. Sigur ca oricine poate avea orice pretentii, oricine poate propune orice fel de intelegere, dar pentru ca aceasta sa se si infaptuiasca, trebuie ca si partea cealalta sa o accepte. Dar daca nu ii convine, cum a fost cazul lui Pavel, oricine se poate duce in justitie, unde un magistrat decide iar un executor ii va infaptui decizia. 

Ceea ce Pavel a si fi facut, obtinand deja acordul justitiei pentru separarea de sora sa. Mai urmeaza sa se infaptuiasaca latura tehnica a actiunii – identificarea terenurilor, masurarea, calcularea cotelor fiecaruia, impartirea, punerea in posesie, dezmembrarea si intabularea separata a celor doi mostenitori, fiecare cu cota parte ce ii revine – sora cu trei cote parti majoritare iar fratele – in doua cote parti minoritare.

Asta, daca in instanta vreuna dintre parti nu va dori sa o despagubeasca pe cealalta cu o suma stabilita de catre un evaluator independent si sa devina astfel unic proprietar! (va urma)

.