O scrisoare pierduta (si anonima)

O scrisoare pierduta (si anonima)

de schiviceanul anonim

Lumea din Sichevita are mereu cate ceva de spus. Lumea din sat are mereu ceva sa imi spuna mie. Lumea din sat are mereu ceva sa imi spuna, unii cu curaj, in fata, altii sub protectia anonimatului, desi nu este nevoie, caci dupa o cariera in care am lucrat cu sute de informatori si agenti de toate felurile, stiu foarte bine sa pastrez secretele unei surse de informatii. Nu ii judec insa nici pe unii nici pe ceilalti. Fiecare doreste sa isi rezolve o problema prin intermediul meu pentru asta, incearca sa ma castige de aliat.

In anii din urma, de cand am inceput sa vin mai des la Sichevita, iar lumea a scornit tot felul de legende despre mine, am primit multe si felurite mesaje – prin SMS, pe facebook, pe messenger, pe e-mail, prin posta, prin biletele, prin viu grai etc etc. Mesajele incepeau cu propuneri amoroase din partea unor doamne localnice si se terminau cu amenintari cu moartea din partea unora care habar nu au cate prune au in traista. Nu pentru ca as fi acceptat sau refuzat propunerile nevestelor lor am fost amenintat cu moartea sau cu bataia, ci pentru ca pur si simplu exist si prin asta zgandar orgoliile unuia sau altuia si dau nastere la complexe de inferioritate.

Ultima scrisoare trimisa la adresa mamei mele din Carsie este insa ceva serios. Sau cel putin vrea sa para ceva serios. Ea imi parvine prin posta dupa ce face un traseu nemaiauzit nici macar de mine: este pusa la Oficiul Postal Moldova Veche  la 22 mai ac. De acolo merge la Resita, la oficiul de cartare, unde primeste ștampila cu data de 25 mai ac. Se pune in sacul postal pentru Sichevita si ajunge la oficiul local. Duica nu o duce la destinatie, ci o da sotiei unui verisor al mamei mele, Steluta pe numele ei, ca sa o aduca ea la Carsie. Steluta o da sotiei lui Petrica Dragomir (Iedu), vecinul mamei. Florica Dragomir o duce cu ea la Moldova Noua si o tine la Delphi pana iese din tura. O aduce la Sichevita la doua zi si mama mea intra in posesia ei dupa doua drumuri facute pana la locuinta vecinilor ei.

Mama mea ma suna si imi spune ca am primit o scrisoare. De la cine, intreb eu. De la nimeni, raspunde mama, nu are expeditor. De unde este pusa? De la Moldova Veche. Deschide-o, mama si citeste-mi-o. „Sunt un fost prieten de-al primarului Nicu acum i-am declarat razboi…”, incepe mama mea. Eu o opresc si incep sa rad.

Cineva  incerca din nou sa ma atraga de pe acum in batalia pentru primarie, de data asta cu aproape un an de zile inainte de inceperea campaniei electorale. Mai incercasera si la alegerile trecute si pentru ca nu am dorit sa ma murdaresc, unul dintre candidati mi-a ticluit un denunt penal – anonim bineinteles, profitand ca un berisor de-al meu depozitase materrale de constructii in curtea casei bunicului meu din Valea Ravensca.

Dupa vreo doua saptamani am ajuns la mama mea si am citit scrisoarea – un nou denunt penal anonim, scris pe calculator, dar adresat nu vreunei institutii, ci de data asta chiar mie. Potrivit formularii insa, este de crezut ca eu am primit doar unul din exemplarele unei scrisori ce a fost multiplicata si difuzata catre mai multi destinatari.

Textul se incheie cu propozitia „nuti pot spune cine sunt dar iti dai seama trebuie sa sarim la gusa lui altfel e grav”.

Ce e grav? De ce e grav? Pentru cine e grav?

Conexand cu cele ce le stiam, am concluzionat ca ma aflu in fata aceleiasi batalii politice locale. Cu o saptamana inainte, pe 16 mai ac iesisera la presa stenogramele convorbirilor telefonice ale lui Sorin Frunzaverde si ale vicelui Ghiorghioni, care atestau santajarea unor primari PSD din judet, carora li se cerea votarea lui Iojannis contra alocari de fonduri bugetare in 2015 si 2016. Intrucat primarul liberal local nu era printre cei cu care cei doi discutasera la telefon, cineva incerca sa ii faca bucata aruncandu-l in barca gaurita a lui Frunzaverde si enumerand o pagina intreaga de acte presupuse a fi abuzuri si ilegalitati, alaturi de numele lui aparand cel al Dinei, al secretarului comunal, ale unui anume Moza, ale lui Criva Cucea, al lui Nicky (?), al lui Misu (?), al Alinei (?), nume de firme castigatoare, sume de bani, cantitati de materiale, referiri la transporturi de lemne de foc si materiale de constructii etc etc. Atat de multe detalii furnizeaza expeditorul incat chiar crezi ca a fost de fata la toate acele fapte!

De departe se vede ca scrisoarea era gresit indreptata! Ce am eu cu toate astea, Domnule Anonim? Ce ma priveste pe mine primarul din Sichevita? L-am intalnit de trei ori in viata mea, nu i-am cerut nimic si nu i-am dat nimic. Mi-a dat o invitatie la aniversarea de 650 de ani de atestare a comunei. Aaa, ai aflat ca favorizeaza niste rude ale tatalui meu impotriva sa, sicanandu-l si pe acest fond vrei sa ma aliez cu tine? Si ca fiul sau vorbeste nerozii despre mine? Sa fie sanatosi! Ei fac ceea ce pot face, nici mai mult, nici mai putin.

Te sfatuiesc sa ma contactezi pe o linie privata, daca vrei sa iti intermediez legatura cu o instituie de stat. E dreptul tau sa sesizezi ce crezi de cuviinta, insa va trebui sa iti asumi cele ce mi le-ai scris mie, daca vrei sa ti se respecte dreptul la petitie. Cauta-ma si daca imi ceri, te voi sfatui cum sa procedezi pentru depunerea unei petitii, nu pentru redactarea ei, caci eu stiu exact cat ma pot implica. 

S. Beloia

.