Bouleanul din padure

Niciun magistrat nu poate fi ingradit in drepturile sale civile si probabil ca nimeni nu a facut asta vreodata. In exercitarea drepturilor sale civile, un magistrat poate avea relatii de prietenie cu cine doreste el! Ca oricare alt om, si magistratul isi poate face prieteni unde doreste, se vede cu cine pofteste, isi poate etala prieteniile cum doreste, adica poate primi si face vizite dupa bunul lui plac.

Dar cand un magistrat, in ziua sa libera, zi libera lasata de la Dumnezeu, vine in casa unei familii in care barbatul este suspect intr-un dosar penal deschis pentru fapte cu violenta, lucrurile atrag atentia.

Situatia devine grava cand in casa respectiva se mai afla si o femeie urmarita penal intr-un dosar de distrugere cu martori, deschis la plangerea unor vecini.

Situatie devine foarte grava cand femeia mai este urmarita penal si intr-un alt dosar, deschis la plangerea tatalui copiilor ei, a caror alocatie ea o incaseaza de ani de zile dupa ce i-a abandonat, refuzand sa ii intalneasca, sa le cumpere o bomboana sau o hainuta, acum la venirea iernii.

Si barbatul si femeia aciuita la el sunt asadar suspecti in mai multe dosare penale ale caror solutionare se afla in resortul magistratului, si asta schimba lucrurile fundamental, chiar daca acesta ramane cu drepturile sale civile nestirbite de a-si alege prietenii dupa bunul sau plac.

Dar  ce sa vezi, acum intra in functiune si drepturile civile ale satenilor privitori de pe margine, care se intreaba daca nu cumva prietenia dintre magistrat si suspecti are legatura cu dosarele penale de care toata lumea din sat stie.

Satenii se intreaba daca nu cumva suspectul va incearca sa cumpere influenta si sa deturneze decizia obiectiva a magistratului, oferindu-i cele obisnuite locului – tuica sau branza, caci in acest satuc de deal, in afara de ajutorul social primit de la stat, omul  nu are bani intrucat, aproape analfabet, necompetitiv pe piata muncii, nu a lucrat niciodata nicaieri, nu a avut salariu, nu a avut contributii si ca atare nu are o pensie ca si venit periodic sigur. Intr-o vreme, mica si vremelnica pensie de boala obtinuta tot cu ajutorul tuicii si branzei, l-a mai ajutat cumva-cumva sa traiasca, dar dupa trimiterea in puscarie a deputatului ce luase produsele ca sa intervina la comisie, si acea mica suma de bani i-a fost taiata. Asadar, satenii stiu ca insul mai are doar tuica si branza de dat, caci bani nu poate da!

Ba, mai are si un boulean! Are mai multi, vreo patru, dar unul singur a fost taiat repede-repede in padure, ferit de ochii vecinilor, cel a carui carne a ajuns la oras si a carui piele a luat-o si a vandut-o fiul suspectului.  Si va mai taia unul spre primavara, cand se vor mai linisti apele!

Satenii care stau pe margine, privesc, judeca, dar se si intreaba daca nu cumva prietenia dintre magistrat si cei doi suspecti, etalata in vazul lumii, este de natura sa afecteze decizia profesionala a celui dintai cand va veni momentul sa hotarasca soarta acelor dosare. 

Satenii stiu din cele cu care s-a tot laudat suspectul in decursul anilor, ca el chiar are legaturi cu inalte prin rudele nevestei si pentru toata lumea devenise evident cine anume l-a scapat de fiecare data de raspunderea penala pentru zecile de fapte penale savarsite intreaga viata cu sau fara violenta, in contra statului sau in contra consatenilor lui.

Si, se intreaba ei, daca de ani de zile, suspectul si-a tot cumparat influenta si a scapat de sanctiunile pentru furturile de la ENEL, de la Ocolul Silvic si de la diversi vecini, pai chiar acum nu o va face? Se va lasa el sa fie judecat pentru ca femeia lui a dat foc unor vecini?

Atitudinea si gandurile satenilor pare oarecum indreptatita, intrucat in decursul anilor, ei au vazut ca insul nu a suportat niciodata vreo sanctiune nici pentru ca de-o viata fura lemne din padure, ca de-o viata fura curent electric, ca de foame fura de-ale gurii din casa vecinilor, introducandu-si sotia si copiii in case, ca apoi isi agreseaza vecinii cand striga “Hotii!” si ii ameninta ca le da foc la gospodarii si le taie gaturile daca nu isi tin gura!

Privitorii de pe margine stiu ca suspectii, cand ajung in fata oamenilor legii se transforma in mielusei, cad in genunchi si cu lacrimi de cocodil implora iertare, dar niciodata nu uita sa spuna ca au o damigeana cu rachie si o galeata cu branza afara, in caruta.   

*