Dupa ultimul meu articol
ce ii priveste pe eroii negativi ai abuzurilor, minciunilor si fraudelor la adresa
parintilor mei, am locuit aproape trei saptamani in casa mamei de la Sichevita,
aproape de acele personaje. I-am vazut sau chiar intalnit pe unii dintre ei, am
dat mana cu unii, parea ca totul este normal, ca suntem niste consateni
obisnuiti, dar privirile lor au spus cu totul altceva: ca le este teama ca vor
suferi consecintele faptelor lor.
Si le vor suferi,
fara indoiala! Dar, sa incepem cu inceputul!
Pe 8 aprilie s-a
jucat la Judecatoria Moldova Noua un nou episod din procesul de partaj judiciar
in dosarul 277/261/2015. Au fost citate in instanta figuri noi – familia cea tanara
ce a fost inselata si pagubita de jumatate de miliard de lei de catre
Lazarovicii la intelegere cu Sorestii, singura de care mie imi pare rau ca a
fost atrasa in acest proces.
A mai fost de
fata si a dat din coate sa ajunga in fata judecatorului Dochia cea batrana,
urata, buhaita si urat mirositoare. A mai fost fiul ei cel refulat si nervos
nevoie mare, care a strigat la toata lumea din sala, inclusiv la mama sa, la
reclamant, la aprod si chiar la judecator, incat a fost nevoie ca magistratul sa
ii atraga atentia de mai multe ori asupra caracterului solemn al sedintei de
judecata, sa ii ceara sa nu mai vorbeasca neintrebat si sa coboare tonul. A mai
fost si unul dintre Lazarovici, care de asemenea a venit cu o sacosa cu hartii
mototolite, spunand ca el are acte pe terenul ce l-a vandut. (Cum sa mai aiba el
acte, daca pretinde ca i-a facut acte tinerei familii inselate?).
Cei mai
interesanti au fost insa cei doi martori propusi de catre verisoara Dina – tamplarul
Ionica Tastui de pe Valea Ravensca, cuscru al primarului si d-l Ghita Birtea,
fost primar si secretar comunal in Sichevita vreme de aproape 30 de ani.
De fapt,
interesant a fost ceea ce au spus acestia, dupa ce au jurat cu mana pe biblie
sa spuna adevarul si sa nu ascunda nimic din ceea ce stiu.
Mai intai, Ionica
Tastui, martor apropiat verisoarei Dina si cuscru al primarului cel demisionar din Sichevita, a declarat ca atunci cand a inceput el sa priceapa, adica pe la varsta
de 10-12 ani, locuinta de pe Valea Ravensca, in care eu ma nascusem si
crescusem, era ridicata deja. Dar el stia ca acea locuita fusese ridicata de
catre verisorul Ionica Dochia, ce era cu trei ani mai mare decat el.
Pe parintii mei,
martorul i-a vazut in acea locuinta doar de trei ori in fiecare an, cand veneau chipurile in vizita, iar pe mine m-a vazut doar cand veneam in vacante de la Moldova Noua. Nu isi aminteste ca parintii
mei sa fi lucrat vreodata pamantul pe Valea Ravensca, adica sa il are toamna,
sa il insamanteze primavara, sa sape porumbul, sa il recolteze si sa il puna in
podul casei. Sa fi arat toamna, sa fi pus grau si secara si sa il fi recoltat vara urmatoare, cu combinele vecinilor din Valea ravensca. Sa fi intordus curent electric in locuinta si in anexe. Sa fi
platat cei 170 de pomi fructiferi.
Nu tine minte sa fi jucat vreodata fotbal cu
mine, cu fratele lui Efta (Dumnezeu sa il odihneasca) si cu ceilalti copii din
Valea Ravensca, la aria de treierat de langa rau, intre ieruga si rau.
Halal martor!
Daca aceste maruntisuri nu le tinea minte, cum sa tina el minte ca mamele noastre
au facut nunta in aceeasi zi? Ca au jucat in hora in centru, doua mirese – mama
lui si mama mea, ca amandoua au venit nurori in Valea Ravensca in acelasi an
1957 si ca ne-au nascut, pe mine si pe martor, in acelasi an – 1958? Ca toata
copilaria ne-am jucat si ne-am batut impreuna, mai ales el cu fratele sau?
Tinerea sa de
minte a revenit brusc insa, cand a povestit cate usi si ferestre a executat la cererea verisoarei Dina, cate a introdus in
pereti si cate urmeaza sa mai introduca.
Si-a amintit ca Sorestii au locuit acolo de cand lumea si pamantul, ca
ei au ridicat locuinta, ca ei au stapanit-o, ca ei au platit taxele si
impozitele aferente, ca ei au lucrat pamantul dintotdeauna etc etc.
Fatarnic martor
si-a ales sora Dina! La termenele urmatoare, documentele ce le detinem (si nu
sunt putine, ci cateva sute!) dar si declaratiile unor alti martori vor arata
ca depozitia sa a fost una mincinoasa. Pe cati arginti si-o fi vandut martorul
constiinta sa? Poate si-a vandut-o pe datorie, fara sa primeasca arginti, sau pe
altceva?
Nu mai conteaza
acum, dupa ce eu am aflat ca nu m-am nascut pe Valea Ravensca, dar va conta in
contul omeniei sale! Martorul a facut sa roseasca obrazul batran al mamei sale,
mama Ana care ne aducea pe furis la joaca cate un colt de fagure de miere sa il
sugem si sa ne indulcim copilaria. Mama Ana, care stie ca am incercat din toate
puterile sa ii sprijin nepoata sa se angajeze la SRI Timis. Mama Ana, care stie
cat m-am zbatut ca sa obtin contactele unui medic din Bucuresti in perioada
cand fiul ei mai mic Efta, era pe moarte…
Dar – ce conteaza
o mama si un adevar, cand martorul este deja arvunit de altii?
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu