 |
| Un ofiter, o femeie mandra de ea si un ins timid |
In ultima vreme
dintr-o delicatete pe cere nu mi-o inteleg, am cam menajat-o pe sora Dina in
articolele mele, cu toate ca ea a facut dovada unui obraz destul de groscior in
relatia cu mine si cu parintii mei.
Mi-am tot zis ca a
fost o mama grijulie, o soata asa cum chiar merita varu-meu, o nora numai buna pentru Dochia cea batrana, iar acum este o vanzatoare cinstita, pe care toata lumea din sat
o stie bine!
Dar de aproape un an ce constat eu? Ca dumneaei are trasaturi groase de arivism cum nu am mai vazut prin Sichevita! Ca nu se da in laturi sa ia ce nu-i al ei, in
pofida sfaturilor primite de la binevoitori, anume – sa ia doar cand i se da, ca sa nu ia peste mana!
Nerecunoscatoarea
Nu voi aminti aici de
cate ori i-am produs eu stari de bine sorei Dina in vremea cand ea fie locuia
la Timisoara, fie venea de la Sichevita in vizite itinerante la fratele
student, cu fetita la admitere sau cu alte ocazii, caci e limpede ca ea nu stie sa
fie recunoascatoare pentru niciunul din favorurile primite! Nici despre zecile de situatii in care i-am ajutat familia de fiecare data cand a cerut ajutor! Nici despre
conduita ei ce nu face cinste nici macar mediului rural nu voi vorbi aici. Nici
despre dorinta ei de a redeveni oraseanca dupa ce va ramane singura in averea
Dochiilor si Jienilor.
Probabil ca ea
asteapta sa isi ingroape soacra cea batrana, apoi barbatul si el destul de
batraior, sa vanda totul in urma ei, apoi sa se marite si sa se duca la oras,
dupa copii.
Pensionarul militar
De ceva vreme imi vin
semnale noi din comuna, cum ca dupa aceea are in colimator un pensionar militar
cu 1000 de euro pensie, caruia sa i-o pape si apoi sa il ingroape si pe acela,
mostenind bineinteles si de la acesta 25 de procente din avere.
Ceea ce pare cat se
poate de corect si de natural! Asta e mersul lucrurilor: fiecare isi lasa in
urma agoniseala, totul este sa fii pe faza si sa insfaci cat ai dreptul prin
lege. Sora Dina a mai fost oraseanca o scurta vreme in tinerete, dar socrii au fost
nevoiti sa o stranga de pe drumuri si sa
o aduca la tara, unde sa o puna la treaba si sa o supravegheze mai bine.
Neavand nicio dota de
la parintii sai si nici scoala neiubind-o, sora Dina a decis ca daca nu a
reusit sa se instapaneasca pe averea din Valea Sichevitei si pe casa din
Sichevita a Sorestilor, i-ar sedea foarte bine sa devina proprietara macar pe
coliba de la Valea Ravensca, ridicata de Gaia, Paladuica si Ghita Jian cu sotia
sa Maria.
Uzurparea imobiliara
Intrucat intre
neamuri nu te feresti de hoti, nici eu si nici tatal meu nu ne-am inchipuit ca
ea si famila ei se vor deda la asemenea fapte rusinoase, de rapt imobiliar, desi
anumite semnale ne tot veneau de ceva vreme de la diversi sicheviceni! Dar sora
Dina nu s-a rusinat deloc si impreuna cu barba-su a confirmat zvonurile si incheind
aliante dubioase, a favorizat intabularile suspecte ale babei Nasta, care nici
astazi habar nu are ca a vandut Dochiilor coliba ridicata de Beloiesti.
In numai doua luni,
dupa ce procesul de partaj incepuse, printr-un numar de zece donatii de
terenuri si constructii, sora Dina a ajuns si ea in sfarsit proprietara,
diminunad cota tatalui meu de la 37 procente la 9 procente.
Si asa, sora Dina a
devenit in sfarsit proprietara - daca nu pe terenurile lui Iova Sorescu si
Milan Sorescu (pe care oricum le va mosteni in proportie de 25 de procente dupa
ce sotul ei va pune mainile in piept), macar pe cele ale lui Paladuica si Ghita
Jian!
Fireste ca in
procesul de partaj, tatal meu a cerut anularea tuturor actelor facute pe ascuns
in timpul procesului si readucerea situatiei la cea de la data cererii
introductive!
********
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu