Mai devreme sau mai
traziu, cam toata lumea din Sichevita a aflat ca eu ma aflu intr-un razboi cu
primarul Nicolae Kramer. Cam toata lumea stie si motivele razboiului – anume ca
eu arat lumii toate abuzurile pe care primarul le-a savarsit impotriva mea,
impotriva mamei mele si impotriva tatalui meu. Cam toata lumea stie si ca intre tatal
meu si sora-sa – baba Dochia cea imputita – a inceput un proces de separare a
partii fiecaruia din mostenirea parintilor lor.
De atunci, toata lumea a aflat ca
Dochiile isi cauta cu disperare tot soiul de aliati impotriva tatalui meu, ca
si cum acea oaste de stransura ar putea influenta in vreun fel separarea
averii. In vreme ce Dochiile doresc ca toata averea Jienilor sa le revina lor, tatal
meu insista ca dreptul lui legal trebuie sa ii fie recunoscut si incredintat
dupa lege.
Cu Dochiile cele fara de carte, dar cu galbeni scosi din pamant
insa, e greu sa aplici legea, caci Dochiile promit galbeni in stanga si in
dreapta, iar cand nu mai au galbeni, promit altele, dintre cele mai lumesti,
date de Dumnezeu, adica diverse servicii ce sunt incriminate de legea penala.
Lumea din Sichevita
nu stie motivele pentru care Kramer a intrat in razboi cu familia mea, ci doar le
intuieste, fiind posibil chiar sa le si nimereasca.
El a avut un motiv sa
ne aduca firecaruia dintre noi prejudiciile pe care ni le-a adus. Un motiv
puternic. Nu a fost al lui personal, caci pana acum 2-3 ani el nu stia ca noi
existam si noi nu stiam ca el exista, iar de intalnit fata in fata ne-am
intalnit doar o singura data – cand ne-a inmanat o invitatie sa luam parte la
festivitatile de marcare a 650 de atestare documentara a comunei.
Neavand ce face
insa, primarul a preluat motivele de ura ale unora care ne purtau vechi sentimente
de ura si invidie – neamul Dochiilor. Nu e treaba mea ce face primarul in acea familie
de Dochii, la urma urmei este un barbat liber si nu da socoteala pentru
aventurile sale, dar este cea mai importanta treaba a mea ceea ce face primarul
in familia mea!
Iar in familia mea, pana acum, a favorizat mai multi infractori
sa ne pagubeasca – pe tatal meu de 5 lanturi de pamant pe Valea Ravensca, iar
pe mama mea – de 2 lanturi de pamant la Carsie. A stat in puterea sa de primar
sa semneze niste hartii mincinos intocmite de catre topografi cumparati de pe la
tarabe, iar Oficiul Judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara, uns si el
pe la balamale, sa inchida ochii astfel incat sa nu vada ca niste oameni sunt
scosi din cartile funciare si in locul lor sunt introdusi altii, preferati ai
primarului – adica baba Dochia, fi-su cel ce spala rahatul cu matura de pe
peretii casei si nora-sa cea intre-prinzatoare, vanzatoare ca si ma-sa de peste
drum!
Atata ura a strans
neamul Dochiilor impotriva familiei mele ca daca nu si-ar fi varsat-o in deciziile
primarului, s-ar fi sufocat de venin si ar fi sfarsit prin a-si da obstescul
sfarsit. Ne-au urat pentru ca noi am ajuns la oras, iar ei au ramas cu nasul in vagaunile de
pe valea Sicheviteti in care zac oasele Joannei Weiss. (Apropo, se aude ca temandu-se
ca le trimit si lor procuratura pe cap, asa cum i-am trimis-o lui Kramer, cica ar
fi dezgropat-o pe victima lui Iova Dochia si i-ar fi ars oasele in foc ca sa nu
i se mai gaseasca la o eventuala cercetare criminalistica!). Ne-au urat din tot
sufletul pentru ca familia noastra nu a dat un apartament la Timisoara in contra
a doua valturi de moara de macinat cereale, cum au facut ei! Ca am refuzat sa le cedam un apartament la Timisoara in schimbul partii lor din averea parintilor! Ca la noi in casa
nu se aud certuri, in timp ce la ei dupa certurile zilnice se lasa in fiecare
seara cu batai ca la balamuc! Ca noi am facut scoli, ca am invatat afaceri si
ne merge bine, in timp ce ei au mers din esec in esec de cand se stiu ei.
Cumva-cumva,
Dochiile sunt de inteles, pizma este o trasatura general umana si pentru cei ce
esueaza mereu, poate fi usor de inteles. Dar ce poti spune despre un primar
care preia si el acea pizma si dintr-un simplu electrician nepriceput devine si
el pizmas, abuzeaza in stanga si in dreapta, foloseste institutia locala de
administratie – publica – ca pe propria lui afacere si incalcand legea, hotaraste sa creeze prejudicii
unora si avantaje altora!
Iar dupa toate
acestea, cand toate sunt scoase la iveala, tot el este cel ce se supara, cel ce tuna si fulgera, ce arunca ocari in stanga si in dreapta, de ai putea zice ca el
este o veritabila fata mare careia i s-au scos prin sat vorbe nepotrivite.
Si cand acolo, ce
sa vezi! El este cel caruia i-a fost incendiata masina cand a mers pe inserate pe la cate-o nevasta din comuna. El este cel suspectat
ca a delapidat 1000 de saci de ciment. Ca a scos bani din casieria primariei ca
sa isi plateasca amantlacurile locale. Ca arunca gunoiul comunitar la marginea satului
si deconteaza drumul tocmai pana la Dealul Lupacului. Ca zoaiele de murdarii aruncate
in susul apelor ce curd spre comuna se scurg si ajung in chesoanele ce capteaza
apa de baut din comuna. Ca vinde averea de terenuri, paduri, lemn si piatra a comunei si
baga banii in buzunaru-i fara fund! Si cate si mai cate!
Tocmai el vorbeste?
Tocmai el se gaseste sa favorizeze infractori de rand din comuna? Mare rusine!
Nu degeaba i-am cerut public sa isi scrie demisia, iar dupa mine – alti si alti
sicheviceni, satui de abuzurile si nepriceperile sale, au facut acelasi lucru!
Dar despre legatura dintre supararile sale si chilotii sotiei varului meu, data viitoare! Sa auzim
de bine pana atunci!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu