Coliba ( 3 )

.
Se ridică încet şi cu mare greutate de la pământ, în patru labe mai întâi, ca şi copiii mici, se uită în trăistuţă sa vadă dacă nu îi căzuse cheia colibei şi porni din nou înspre poarta de la obor.

Fără niciun motiv, se opri şi se întoarse către colibă.
Construcţia i se păru mai urâtă şi mai bătrână ca niciodată. Netencuită niciodată, cărămida era decolorată de soare, fundamentul din piatră era spălat de ploi, iar acoperişul de tiglă era acoperit de muşchi. Locurile ferestrelor, umplute cu cărămidă încă de la construire, arătau acum mai rău ca niciodată.

Cănd ea se măritase cu nemernicul ei de soţ, pe la 16 ani, părinţii şi fratele ei rămăseseră în coliba bătrână, mai mica, din lemn, situată undeva în actuala gradină de zarzavaturi. Vorba vine actuala grădină, de câţiva ani nu mai sădise nimic acolo.

Tatăl ei abia venise din război, a luat bani de la bănci şi în câţiva ani ridicase ditamai căsoaia cu patru camere de mergeai cu carul cu boi prin ea, iar în apropiere anexe cu cinci incăperi, mai mari decât camerele de locuit ale multora din vecini. Săpase podrum mare sub una din camere, ridicase planul înalt şi trufaş, adusese ţiglă de la Orşova, doar el cu soţia şi cu fiul lor mai mic, fratele ei, care implinise 14 ani la plecarea ei.

Socrii ei nu voiseră sub nici o formă să le dea vreo mână de ajutor, iar bărbatul ei nici atât, erau supăraţi cu toţii pe cuscri că ii dăduseră ca zestre doar o bucată de pământ la Mos Damian, două vaci cu viţei şi un singur rând de mobilă, fără să ţină cont de cererea lor de a mai da şi pământul de la Gavrănea.

Aşa cum se opriseră lucrările atunci, la câţiva ani de la război, aşa rămăsese coliba până în zi de astăzi: netencuită, cu podul deschis, cu pământ pe jos, fără verandă, cu doar două camere date în folosinţă iar restul rămase netencuite şi nepardosite cu pământ.

Pentru coliba asta, acum avusese discuţii cu fratele ei. Ştia că dreptatea era de partea lui, dar nu voia cu nici un preţ să cedeze şi să recunoască acest lucru. Îl manipulase şi pe băiatul ei să adopte aceeaşi poziţie faţă de mostenirea colibei, şi vedea cu satisfacţie că acesta se răţoia cu toată nădejdea la unchiul lui şi la verişorul lui, ofiţerul, de fiecare dată când avea ocazia.

Ea ştia că în justiţie, fratele ei avea să căştige întreaga colibă, dar voia măcar să se răzbune pe el pentru toate reuşitele lui din viaţă. Îi plăcuse cartea, făcuse şcoală, se însurase cu o fată destoinică, se mutaseră la oraş, el prinsese posturi bune, işi angajase şi soţia la loc bun, copilul şi-l dăduseră la şcoală la oraş, îşi cumpăraseră apartament mare, le mergea bine.

Pe când ea, rămăsese în sat copiii făcuseră şcoală dar nu cine ştie ce, strânsese bani aproape zece ani şi îi cumpărase un apartament la oraş băiatului, fata se măritase tot în sat, părea că le va merge şi lor destul de bine. Dar nu avea să fie aşa!

Închise poarta în urma ei şi porni incet la vale pe drum, şchiopătând atentă la lătratul acelui câine de lângă ogaş.

.