Coliba ( 4 )

.
Se lăcomiseră atunci, şi ea şi bărbatul ei! Acum ştia că lăcomia înaintaşilor ei fusese cea care le stricase relaţiile cu cei ce le urmau. Lăcomia îi adusese în situaţia să îmbătrânească urât, în certuri şi tensiuni cu cei tineri şi de multe ori să închidă ochii fără să aibe o lumânare aprinsă. Tinerii cereau să primească de la cei bătrâni pământ sau case, averea, iar aceştia nu le dădeau nimic anume ca să îi oblige să îi întreţină la bătrâneţe.
Aşa se întâmplase şi cu părinţii, bunicii şi străbunicii ei.

Coliba lor bătrână de pe Valea Sicheviţii se dărâmase de multă vreme, şi locuiau cu copiii în sat, în casa ce le rămăsese de la Maria Weis, o evreică fără copii despre care pe vremuri se şuşotea prin sat că ar fi fost omorâtă de socrul ei, moşul Iova, inainte de război, pentru a-i rămâne lui acea casa.

După scurt timp, însă, din cauză că nora ce le-o adusese fiul lor în casă se convertise la un cult neoprotestant, lucru pe care nu îl suportau nici ea nici bărbatu-su şi ajungeau adeseori la certuri cu fiul lor, ei se mutaseră la colibă şi locuiau cu tatăl ei. În plus, crezuseră că dacă vor reuşi să agonisească bani din creşterea porcilor, situaţia avea să li se îmbunătăţească. Aveau fâina şi tărâţele asigurate gratuit, fiul lor îşi dăduse la schimb apartamentul de la Timişoara pe o moară de făină, o montase în sat şi părea că le va merge bine.

După o oarece cumpăneală - credea şi acum că doar din lăcomie - hotărâse împreună cu soţul sa îl lase pe fratele ei fără partea lui de moştenire, el şi aşa era plecat la oraş, îi mergea bine acolo, avea firmă, bani şi vreo trei apartamente, aşa că nu mai avea nevoie de alte averi.

Dorinţa lor depindea însă exclusiv de cel bătrân şi ei ajunseseră la concluzia că într-un singur mod îl puteau determina să îşi dezmoştenească fiul: să alimenteze şi să amplifice aversiunea bătrânului faţă de cariera intelectuală a fiului său, ce refuzase să rămână si să lucreze la ţară, precum şi faţă de cariera în Securitate pe care nepotul său o începuse la Timişoara.

Bătrânul avusese de-a face în tinereţe cu Securitatea anilor 50 şi cu comuniştii de atunci şi îi rămăseseră puternice sentimente potrivnice puterii instalate în 1945 în România.

.