COLIBA ( 6 )

.
Moşul Pavel, Baba Ana, Gaia, Pălăduica şi cei doi copii fugiseră de la colibă înspre pădurea de pe Valea Mică, o vreme merseseră pe valea răului şi cotiseră brusc la dreapta pe o potecă ce urca pieptiş pe Glocina, mult deasupra de coliba lui Iosăm Găină, iar într-o poiană se opriseră să se sfătuiască. Mâncaseră ceva pe fugă, de cu seară nimeni nu apucase să pună ceva în gură, si mai ales copiilor le era foame.

Cele doua femei şi copiii se aciuiră în podul plin cu fân al unui grajd părăsit. Gaia şi socrul său se întorseseră apoi, pe furiş, mergând pe firul apei şi ajunşi lângă colibă, se puseseră la pândă în zăvoiul de lângă râu. Nu era târziu, dar pe drum nu mai trecea nimeni, oamenii se culcaseră devreme, osteniţi de lucrul câmpului. Câte un câine lătra somnoros prin vreo curte şi cei ai vecinilor răspundeau fără prea multă convingere.

Cerul se mai spălase şi o lună palidă ieşi de după Glocina, albind valea râului Ravensca de la un capăt la altul. Coliba bătrână stătea posomorâtă lângă părul cu miezul roşu, iar coliba lui moşu Vilimir, puţin mai sus, işi iţea coşul de fum proaspăt văruit.

După o vreme, cei doi vâzuseră la vale trei siluete venind ferit pe drum, care se la crucea drumului înspre Ion Moza, făcură sfat şi apoi se desparţiră, fiecare luând-o pe câte o altă cărare dintre cele ce împrejmuiau coliba lui Pavel Jian.

Cei doi ascunşi în zăvoi mai stătuseră aşa o vreme bună, apoi, după ce cocoşii au început să cânte, undeva departe la vale, dinspre sat, auziră un duduit de motor.

După un timp, la cotul drumului, în faţa colibei lui Ion Buzoni, se făcură văzute farurile unei maşini mici, apoi încă ale uneia. În lătrăturile câinilor, acestea opriră, din ele săriră jos vreo şase soldati conduşi de un gradat, care o luară la fugă pe drum la deal. La crucea drumului îi astepta unul din cei trei ce veniseră mai devreme, vorbiră preţ de o clipă, apoi se desparţiră şi în timp ce o grupă ocoli grădina colibei pe din deal şi dispăru în porumbul din josul colibei lui Moşu Vilimir, cealaltă se postă la poarta colibei lui Pavel Jian. Câinii ambelor colibe începură să latre.

În scurt timp, la poartă ajunseră şi cele două GAZ-uri, din ele mai coborâră doi civili şi doi subofiţeri, unul de miliţie şi unul de armată. Un soldat dădu un picior porţii de la intrarea în curte, lovi cu patul armei un câine ce se apropise prea mult şi la uşa colibei se opriră, aşteptând cealaltă grupă.

.