Copilita

Avea doar 14 ani si era o copila proasta si fara minte cand fugise de la parinti, dupa ce un june din Valea Sichevitei o prinsese la scaldat si o lasase bortoasa. Cel mai rau era faptul ca desi ii crescuse burta, junele nu recunostea ca el ar fi tatal copilului. 

Ea stia ca junele are alta draguta si ca nu avea de gand nici macar sa vina in petit, iar nunta nici nu intra in discutie, asa ca intr-o seara s-a hotarat si a plecat singura inspre el, urcand anevoie dealul ce despartea Valea Ravensca de cea a Sichevitei. 

Pe drum o ajunsese un car cu boi si taranului i se facuse mila de ea vazand-o cum abia isi duce traista cu boarfe, asa ca o luase in lada pana in apropierea colibei socrilor.

Primii o simtisera cainii si o zacupisera intre niste capite cu fan, iar cand a venit soacra-sa si a vazut-o smiorcaind, speriata si murdara ca vai de ea, i s-a facut mila si a adus-o in casa. Iubitul ei tocmai sedea la masa cu sora-sa si cu tatal lor si cand a vazut-o, a lasat mancarea si a fugit afara, intorcandu-se abia peste doua zile. A fost primita in casa si acolo a si ramas.

Nestiind nici carte, nici norme elementare de igiena si nimic altceva care sa o ajute sa pastreze sarcina, dupa putin timp fata a nascut un copil cu deficiente, care s-a prapadit la scurt timp. Nici in urmatorii ani nu a stiut si nu a putut duce la capat sarcinile, de fiecare data fatul nascandu-se mort.

Primul copil viu si intrucatva sanatos l-a nascut abia dupa 5-6 ani, in anul in care militia a cautat-o pentru ultima oara pe evreica cea bogata de pe Valea Sichevitei, ce disparuse fara urma in urma cu cativa ani. Dupa atatea esecuri, de bucurie au facut botez mare copilului, ocazie cu care i-au cununat si pe parinti. 

Dupa nici un an insa, copilul a dovedit ca avea probleme de sanatate si dupa inca o vreme si pe acesta a fost cat pe ce sa il piarda. Cand iesea luna noua, micutul plangea pana se umfla si se inrosea la fata, facea spume la gura si se zvarcolea pana isi pierdea cunostinta, iar lumea vorbea ca ori l-a luat boala rea, ori l-au ajuns blestemele evreicei, despre care se tot vorbea ca ar fi fost omorata de bunicul micutului, ca sa ii ramana lui averea ei.

Parintii, tineri si fara minte, in loc sa duca bebelusul la medic, au preferat sa asculte de socri si sa il duca la o vrajitoare ca sa il descante si sa ii schimbe numele, chipurile ca sa nu il mai gaseasca boala. Nu se stie daca s-a vindecat sau nu, dar probleme de sanatate au persistat toata viata si au aratat probleme de personalitate cu izbucniri de violenta la adresa membrilor familiei sale.

Aceasta stare de lucruri a provocat ani in sir numeroase reprosuri si certuri intre parinti, mama reprosandu-i de fiecare data tatalui ca fiul lor seamana in partea familiei sale, intrucat el avea o sora cu afectiuni psihice, care, spunea ea, ar trebui izgonita din casa, intrucat de la ea ar fi mostenit copilul lor boala rea…    

.

Cum si-a furat mireasa Pavel Jian (partea I)

In anul 1957, Pavel Beloia, fiul lui Gaia Jian si nepot al lui Pavel Jian, ofiter de jandarmi pensionar, avea 19 ani si de ceva vreme pusese ochii pe Maria, o fetiscana frumoasa foc din Carsie, nepoata lui Vasa Bora, mai mica decat el cu aproape patru ani. 

Pasiunea junelui fata de cea mai frumoasa si pedanta din sat de la acea vreme nu scapase nici neamurilor lui Pavel si nici babelor ce tineau socoteala tinerilor si faceau prognoze care pe care o peteste. Mai multe matusi din partea mamei l-au sfatuit pe tanarul indragostit sa aibă grija sa nu o piarda pe Maria, sa nu o scape, ca era vrednica, cuminte si frumoasa, avea familie bogata si de mica invata meserie la Garnic. 

Imboldit de propriile sentimente, de sfaturile neamurilor dar si de invidia altor tineri ce fusesera respinsi de Maria, Pavel nu se mai prindea in joc decat langa Maria, ajunsese sa o tina mai intai de mana si apoi si de mijloc in plimbarile pe ulita satului sub privirile parintilor lor, care intelegeau odata cu toata lumea ca intre cei doi se petrec lucruri pe cat de frumoase, pe atat de serioase.

Maria nu erau greu de remarcat, fata atragea atentia prin eleganta costumelor populare pe care si le cosea singura, la preoteasa catolica de la Garnic, unde invata croitoria de cativa ani buni. Multi flacai, vrajiti de nurii frumoasei Maria, o priveau pe ea pe furis, iar pe Pavel - cu invidie. Neamurile si vecinii de la Carsie ai fetei priveau cu simpatie semnele curtenitoare ale junelui si toata lumea astepta sa se vina in petit la Carsie. 

Se facuse jumatate de an de cand lumea remarcase iubirea dintre cei doi, insa Pavel batea in continuare cu stoicism distanta dintre satele lor, aflate la departare de doua ceasuri de mers, fara sa dea semne ca s-ar grabi. Iar Maria si familia ei, nici atata nu pareau sa se grabeasca.

Sub acest val de simpatie generala, singura sora mai mare a lui Pavel, rea si invidioasa de felul ei, maritata de cativa ani in neamul Dochiilor de pe Valea Sichevitei, odata, cand i-a venit la indemana la o hora in sat, i-a aruncat tinerei fete o privire otravita si mai apoi o amenintare – „Ai grija, averea lu Deda Pavel Jian, unde urmaresti tu sa te bagi, nu e pentru tine, ca eu sunt nascuta acolo si averea este numai a mea !”. 

Chiar si acum dupa aproape 60 de ani, acea femeie, in pragul a 80 de ani acum, inca o mai infrunta si o jigneste pe Maria, incercand sa ii indeparteze familia de mostenirea legitima de pe Valea Ravensca.

*

Bouleanul din padure

Niciun magistrat nu poate fi ingradit in drepturile sale civile si probabil ca nimeni nu a facut asta vreodata. In exercitarea drepturilor sale civile, un magistrat poate avea relatii de prietenie cu cine doreste el! Ca oricare alt om, si magistratul isi poate face prieteni unde doreste, se vede cu cine pofteste, isi poate etala prieteniile cum doreste, adica poate primi si face vizite dupa bunul lui plac.

Dar cand un magistrat, in ziua sa libera, zi libera lasata de la Dumnezeu, vine in casa unei familii in care barbatul este suspect intr-un dosar penal deschis pentru fapte cu violenta, lucrurile atrag atentia.

Situatia devine grava cand in casa respectiva se mai afla si o femeie urmarita penal intr-un dosar de distrugere cu martori, deschis la plangerea unor vecini.

Situatie devine foarte grava cand femeia mai este urmarita penal si intr-un alt dosar, deschis la plangerea tatalui copiilor ei, a caror alocatie ea o incaseaza de ani de zile dupa ce i-a abandonat, refuzand sa ii intalneasca, sa le cumpere o bomboana sau o hainuta, acum la venirea iernii.

Si barbatul si femeia aciuita la el sunt asadar suspecti in mai multe dosare penale ale caror solutionare se afla in resortul magistratului, si asta schimba lucrurile fundamental, chiar daca acesta ramane cu drepturile sale civile nestirbite de a-si alege prietenii dupa bunul sau plac.

Dar  ce sa vezi, acum intra in functiune si drepturile civile ale satenilor privitori de pe margine, care se intreaba daca nu cumva prietenia dintre magistrat si suspecti are legatura cu dosarele penale de care toata lumea din sat stie.

Satenii se intreaba daca nu cumva suspectul va incearca sa cumpere influenta si sa deturneze decizia obiectiva a magistratului, oferindu-i cele obisnuite locului – tuica sau branza, caci in acest satuc de deal, in afara de ajutorul social primit de la stat, omul  nu are bani intrucat, aproape analfabet, necompetitiv pe piata muncii, nu a lucrat niciodata nicaieri, nu a avut salariu, nu a avut contributii si ca atare nu are o pensie ca si venit periodic sigur. Intr-o vreme, mica si vremelnica pensie de boala obtinuta tot cu ajutorul tuicii si branzei, l-a mai ajutat cumva-cumva sa traiasca, dar dupa trimiterea in puscarie a deputatului ce luase produsele ca sa intervina la comisie, si acea mica suma de bani i-a fost taiata. Asadar, satenii stiu ca insul mai are doar tuica si branza de dat, caci bani nu poate da!

Ba, mai are si un boulean! Are mai multi, vreo patru, dar unul singur a fost taiat repede-repede in padure, ferit de ochii vecinilor, cel a carui carne a ajuns la oras si a carui piele a luat-o si a vandut-o fiul suspectului.  Si va mai taia unul spre primavara, cand se vor mai linisti apele!

Satenii care stau pe margine, privesc, judeca, dar se si intreaba daca nu cumva prietenia dintre magistrat si cei doi suspecti, etalata in vazul lumii, este de natura sa afecteze decizia profesionala a celui dintai cand va veni momentul sa hotarasca soarta acelor dosare. 

Satenii stiu din cele cu care s-a tot laudat suspectul in decursul anilor, ca el chiar are legaturi cu inalte prin rudele nevestei si pentru toata lumea devenise evident cine anume l-a scapat de fiecare data de raspunderea penala pentru zecile de fapte penale savarsite intreaga viata cu sau fara violenta, in contra statului sau in contra consatenilor lui.

Si, se intreaba ei, daca de ani de zile, suspectul si-a tot cumparat influenta si a scapat de sanctiunile pentru furturile de la ENEL, de la Ocolul Silvic si de la diversi vecini, pai chiar acum nu o va face? Se va lasa el sa fie judecat pentru ca femeia lui a dat foc unor vecini?

Atitudinea si gandurile satenilor pare oarecum indreptatita, intrucat in decursul anilor, ei au vazut ca insul nu a suportat niciodata vreo sanctiune nici pentru ca de-o viata fura lemne din padure, ca de-o viata fura curent electric, ca de foame fura de-ale gurii din casa vecinilor, introducandu-si sotia si copiii in case, ca apoi isi agreseaza vecinii cand striga “Hotii!” si ii ameninta ca le da foc la gospodarii si le taie gaturile daca nu isi tin gura!

Privitorii de pe margine stiu ca suspectii, cand ajung in fata oamenilor legii se transforma in mielusei, cad in genunchi si cu lacrimi de cocodil implora iertare, dar niciodata nu uita sa spuna ca au o damigeana cu rachie si o galeata cu branza afara, in caruta.   

*

Joanna Weiss: „Au, Iovo, au, nu ma mai taia ca ma doare, Iovo, au, Iovo, au!” (urmare)

Joanna Weiss, poza din tinerete

Pentru ca Dochia sa isi intemeieze imperiul imobiliar, au trebuit alungate mai intai neamurile ce ar fi putut mosteni alaturi de ea. In primul pas, mostenitorii din jurul ei! Prima si cea mai la indemana victima - Maria, sora sotului ei, cumnata sa, crescuta in casa si invatata de mica cu lucrul.  Pentru ca averea sotului ei sa nu fie impartita candva cu sora lui, aceasta Maria trebuia alungata din casa! Nu se mai auzise de asa ceva in comuna, dar tanara venita nora in casa Dochiilor si-a pus acest plan in cap si l-a si realizat! 

Profitand de temperamentul romantic al cumnatei sale, careia ii placea muzica si cantecul, Veta a lansat prin vecini, putin cate putin, ideea ca fata nu este intreaga la minte. Apoi, in familie, a lansat zvonuri ca aceasta nu isi face treaba si ca si-ar barfi neamurile prin vecini. Apoi, din nou, prin vecini, a lansat zvonul cum ca fata ar vinde de prin casa. Rapid, aceste vesti au ajuns inapoi in familie, care a constatat ca din casa lipseau damigene cu rachie, saci cu faina si altele! Increderea familiei in biata fata, devenita victima inocenta a cumnatei sale, s-a spulberat rapid si de aici pana la certuri, si scandaluri artificial provocate nu a mai fost decat un pas. In final, Iova Dochia si-a scos fata afara din casa, izgonind-o in lumea mare fara nicio dota, doar cu hainele de pe ea! Avea constiinta incarcata dupa ce o omorase pe Ana Weiss si tulburarile sale aveau sa se manifeste in mai multe situatii in anii de dupa razboi.

Dupa ce cumnata sa a fost alungata, in planul Dochiei aveau sa vina la rand pentru a fi inlaturati mai intai socrii ei, apoi parintii ei, apoi propriul barbat si in cele din urma, propriul frate. Daca va mai avea zile, propriii ei copii vor fi tintuiti si santajati si ei in legatura cu averea.

Pentru inceput, Dochia si-a indreptat fiul impotriva fiicei ei si a scos-o pe aceasta de la masa succesorala, obligand-o sa semneze renuntarea la partea de avere ce ii revine dupa parinti. Rand pe rand, toti cei din familia sa ce aveau drepturi succesorale aveau sa intre in vederile ei si sa fie eliminati, astfel incat toata averea sa se concentreze doar pe numele ei.

Intr-adevar, blestemele Anei Weiss aveau sa se implineasca prin baba Dochia si prin fiul ei. Fosta proprietara a averii actuale a Dochiilor, ucisa miseleste, in ultimele ei clipe, siroind de sange, le aruncase blesteme pentru lacomia si pentru chinurile la care fusese supusa ca sa spuna unde isi ingropase galbenii.

Dupa ani si ani, rand pe rand, baba Veta si copilul ei ramas in avere trebuia sa implineasca blestemele si sa stranga avere care sa o depaseasca pe cea ce ii fusese luata miseleste. 

„Iovo, Iovo, nu ma mai taia ca ma doare, Iovo, au, au, au!”, striga Ana Weiss dupa ce doi dintre cei patru agresori se inspaimantasera si fugisera. 

„Iovo, Iovo, sa dea Dumnezeu sa strangi toata viata avere, Iovo, sa nu iti dai sufletul pana nu faci averea cea mai mare din comuna! Toti ai tai sa se manance intre ei pentru avere, Iovo! Sa nu iti afli linistea, nici tu, nici ai tai din casa, Iovo, nici in pamant, Iovo! Toti ai tai sa inchida ochii fara lumanare la capatai, Iovo, cum faci tu acum cu mine!”, se tanguia femeia, in timp ce sangele ii siroia din sanii taiati. 

„Sa nu ai liniste nici tu nici toti ai tai, sa jinduiti la averea tuturor celor de langa voi, sa le-o luati si sa va blesteme si sa va urasca toata lumea ce o veti insela, Iovo! Sa ii inselati pe toti si sa agonisiti avere cat nu veti putea tine, Iovo, si sa iti dai sufletul aici, unde ma omori pe mine acuma!”, asa il blestemase femeia pe socrul babei Veta, potrivit marturiilor urmasilor celor ce luasera parte la asasinarea ei, in acele vremuri tulburi de  razboi. (va urma)

***

Au inceput certurile intre Lazarovici, Soresti si Hergani!

Abia incheiate contractele privind aranjamentele imobiliare, ca au si inceput certurile intre partenerii de afaceri ce au fost ascunse lui Pavel Beloia.

Desi oficial donate, adica daruite, multiplele vanzari de terenuri facute intre luna iunie si septembrie 2015  le adusesera Lazarovicilor importante sume de bani.

Banii insa nu au venit singuri, ci au adus dupa ei discutii, tensiuni, certuri si acuze, precum si nenumarate si vechi blesteme, potrivit afirmatiilor unor vecini.

Daca banii primiti de la tanarul Hergane au fost castigati de acesta si stransi leu cu leu, prin munca sa cinstita din ultimii 5-6 ani, banii platiti de catre Soresti se stie deja ca sunt patati cu sangele evreicei Joannei Weis, cea taiata de vie cu cutitul si apoi sugrumata de catre Iova Sorescu. Oamenii ce sunosc speta isi fac cruce cand povestesc ca acei bani sunt purtatori ai blestemelor proferate de femeie in ultimele sale clipe de viata, dupa ce cedase si ii marturisise tortionarului ei locul in care isi ingropase aurul.

Dar mama Nasta si asa e batuta de soarta si obligata sa stea cu ochii in pamant cate zile va avea, ce blesteme sa se mai lege de ea? Fiul ei de asemenea a fost lovit de soarta, si nu o data, ci de trei-patru ori, dar acesta, in loc sa pretuiasca viata primita in dar si iertarea primita odata cu ea, s-a dedat la lucruri necinstite, in numele iubirii fata de fete si nepotei. Sa fie ei doi cei ce vor plati pentru blestemele Joannei Weis? Cine stie! Fiecare si-alege calea si odata aleasa, va merge pe ea pana la capat, nu singur ci dimpreuna cu toti ai sai!

Dar pana cand se vor adeveri spusele batranilor, daca din nefericire se vor adeveri, sa analizam putin tensiunile si certurile ce deja au pornit.

Dupa aceste rapide tranzactii, mai intai intre partenerii de afaceri si mai apoi intre membrii familiilor ce au facut tranzactiile, au aparut frecusuri, tensiuni si vorbe grele, suspiciuni si banuieli, lucru obisnuit intre partenerii de afaceri dubioase.

Mai intai si intai, tanarul Hergane a realizat cat de perfida a fost capcana care i s-a intins de catre experimentata familie a Lazarovicilor, acceptand sa plateasca un pret foarte mare pe cele patru carti funciare, chiar intr-un moment in care preturile imobiliarelor se afla la podea.

Adica el abia acum se dumireste ca pe cata vreme un ins din Lugoj cumpara in Sichevita terenuri agricole platind doar 2.000 RON la hectar, el a platit Lazarovicilor de 10 ori mai mult, adica 20.000 RON pe hectar!

In timp ce el fusese la prima tranzactie imobiliara si nu avea nicio experienta in acest domeniu, Lazarovicii stiau sa vanda, intrucat instrainasera de mai multe ori terenuri pe Valea Ravensca, fireste fara a oferi vreun document legal celor de la care primisera banii. Acum acei cumparatori fiind decedati prin suicid, este de crezut ca vor ramane si cu banii si isi vor lua si pamanturile inapoi. Asta, daca nu ii vor opri amenintarile familiei indoliate - ca vor fi duse lumanari la biserica si vor fi proferate blesteme la adresa tinerelor lor vlastare.

Ca intr-un vis urat, la o luna de zile dupa ce a platit Lazarovicilor ultimii 25.000 de RON, tanarul cumparator a aflat de pe internet ca cele 2,5 hectare de teren cumparate nu le-au apartinut doar acestora, ci mai multor persoane, care se aflau deja in judecata pentru a se separa unii de altii. In acel moment, el a inteles ca procesul de pe rolul instantei pune in modul cel mai serios sub semnul intrebarii legalitatea contractului sau de donatie si evidentiaza slabiciunea acestuia in raport cu un contract de vanzare-cumparare! Si s-a intreabat din nou, cu un fior rece pe sira spinarii, cum de a fost posibil ca toti aceia carora le-a cerut sfatul ce fel de contract sa accepte, sa il indrume catre un contract de donatie, cum ca acela ar fi mai puternic! 

Mai mult, vazand ca Pavel Beloia este cel ce a deschis iesirea din indiviziune, tanarul proprietar si-a mai amintit cate lucruri urate a auzit, brusc cu incepere din ianuarie 2015, despre aceasta familie si din partea Lazarovicilor si din cea a Sorestilor! Cat de insistent au incercat cele doua familii sa il impiedice sa intre in contact cu Beloiestii si sa accepte incercarile colonelului de a intra in contact cu el. Si cu cata naivitate a crezut cele auzite...!

Acum, familia sa este bantuita de temeri si indoieli, rudele sale sunt si ele suparate, fiind probabil ca in curand Lazarovicii vor fi pusi in fata unor intrebari spinoase. Ce nu stie el este faptul ca Lazarovici vor incerca sa il linisteasca, adica ii vor da asigurari ca nu va pati nimic rau, dar chiar daca va fi sa fie ceva, adica daca vor fi anulate actele sale de proprietate, el isi va primi inapoi toti cei 50.000 de RON, dar va trebui sa plece din acea avere, poate sa se mute inpreuna cu fratele sau la Adam Suru, astfel incat cele doua-trei hectare sa fie supuse judecatii, inspre imparteala intre toti proprietarii.

Pe de alta parte, intre membrii familiei Lazarovicilor si ale urmasilor lor sunt pe punctul de a izbucni certuri pe marginea “donatiilor” facute catre acel tanar, de fapt pe marginea celor 50.000 de RON pe care acesta le-a platit batranilor.

Mama Nasta avand si baiat si fata, se topeste de dragul unui sir de nepoti si nepoate, care i-au daruit un lung sir de stranepoti care de care mai frumos. Impartind banii intre acestia, a creat deja nemultumiri si acum risca sa ii fie umbrita fericirea, intrucat fata ei, indepartata de la mostenirea parinteasca fara a primi o compensatie multumitoare, a strans in timp anumite nemultumiri impotriva mamei sale si a fratelui.

Mai intai, cearta va izbucni intre ea si fratele ei, apoi se va extinde intre ea si mama lor. Se vor implica copiii celor doi frati, nepotii si nepoatele mamei Nasta, impreuna cu sotii si sotiile lor, care se vor declara nemultumiti de suma de bani primita, vor izbucni certuri generalizate, fiecare fiind nemultumit de partea primita. Dar mai ales, nepotii vor cere socoteala de ce nepoatelor le-au fost comunicate sume diferite de   bani! Fiecare va crede ca i s-a ascuns ceva, ca a fost mintit si fiecare se va certa cu fiecare.

Ceea ce nu va fi deloc bine si intreaga tevatura va aduce indoiala in sufletul mamei Nasta, careia i se va reprosa pe buna dreptate ca a vandut Sorestilor intr-un moment cand preturile sunt la podea.

De asemenea, mamei Nasta i se va reprosa faptul ca in loc sa vanda colonelului de la SRI, care este la pensie de 10 ani si are bani cu gramada, ea s-au grabit sa vanda amaratilor de Soresti care nu mai stiu cum sa isi dramuiasca galbenii...

In cealalta tabara, cea a Sorestilor aparent scapati de blestemul galbenilor insangerati, lucrurile vor fi si mai dureroase.

Mai intai, fiica babei Dochia, cea indepartata la mostenirea parinteasca, auzind ca  fratele ei isi creste averea cumparand pamant in Valea Ravensca, se va revolta impotriva mamei lor si ii va reprosa ca din nou ii da fratelui ei galbeni, de data asta ca sa cumpere teren de la baba Nasta. Ii va aminti cat de putini bani a primit ea cand a cumparat apartament la Timisoara fiului ei economist si cat de mult a cheltuit cu apartamentul si cu masina celuilalt nepot, inginerul de la Timisoara.

Fiul babei va riposta violent, ca de fiecare data cand este vorba de dota surorii lui, si va aduce in discutie lungul sir de ajutoare primite de ea in timp, pe ascuns, si de la mama si de la bunica lor, ajutoare de care el a stiut tot timpul dar nu a spus niciodata nimic.

Surioarea ii va cere sa termine cu prostiile si sa isi vada mai bine de nevasta sa, care nu avea niciun drept sa devina proprietara in averea bunicilor lor. Va impinge reprosurile si in directia unor chestiuni mai vechi, cand fatada casei lor, abia renovata, a fost manjita cu fecale de catre mai multi consateni...

Intr-o alta perspectiva, fiica babei le va atrage atentia si ii va chestiona cu privire la faptul ca baba Nasta a ramas intabulata pe doua din terenurile lor, ce totalizeaza 15.000 mp, adica trei lanturi de pamant. Cu ce scop a ramas baba Nasta proprietara pe acele suprafete? De ce nu a fost chemata si ea, sora initial indepartata de la mostenire, la data cand s-a semnat contractul de donatie, ca sa ii fie “donate” ei cele trei lanturi de pamant?

...

Cearta din familia Sorestilor se va extinde si inspre Lazarovici, de fapt se va innadi cu o cearta mai veche – cea izbucnita in urma cu 5-6 ani, cand baba Veta a reprosat violent mamei Nasta ca suma de 50.000 de RON cu care si-a vandut averea de pe Valea Ravensca este prea mica si ca a fost devalorizata locuinta sa si a fratelui ei, pe care batrana voia sa o vanda cu 100.000 Ron, adica cu un milliard de lei vechi…

Odata reinceputa acea cearta mai veche,  mama Nasta va spune ca regreta faptul ca a facut “donatie” Sorestilor si va ameninta ca mai bine ii facea donatie lui Pavel, ca si el avea  drept de cumparare ca si sora lui, mai ales ca el este cel care a ridicat locuinta impreuna si sotia lui insarcinata, dupa ce sora sa se maritase cu Milan Dochia. Si de fapt, va spune mama Nasta, chiar ii pare rau ca a facut pe furis targul cu sora fara sa il anunte si pe frate si asta va fi marea ei parere de rau! 

*

Prezicerile noului Nostradamus

Decembrie 2015

Pastorul Ricardo Salazar, considerat a fi un nou Nostradamus, s-a făcut cunoscut în toată lumea după ce a prezis o serie de evenimente ce ar urma să se întâmple. După prezicerile lui, anul 2016 va fi un an al unor dezastre apocaliptice ce vor ucide peste un miliard de oameni.

Potrivit prezicerilor sale, un corp ceresc se va prabusi pe Pământ iar in urma impactului va provoca seisme pe tot globul, se vor produce erupţii vulcanice ce vor provoca  foamete, conflicte armate pentru delimitarea noilor zone de dominatie şi chiar un nou război clasic intre marii actori mondiali.

Noul Nostradamus spune că aceste profeţii îi vin prin intermediul „viselor, viziunilor şi a unor voci” pe care el este în stare să le audă, se scrie pe www.express.co.uk.

Salazar este un avocat de origine peruană ce trăieşte în Japonia si a rezumat în câteva puncte cele ce ne aşteapta în anul viitor:

– Spre sfârşitul acestui an sau la începutul lui 2016, Europa îşi va închide graniţele pentru refugiaţi şi la fel vor face şi ţări de pe alte continente, inclusiv SUA, care vor institui chiar legea marţială.

– În februarie 2016, China va ataca Japonia pe tema vechilor diferende teritoriale din Kurile.

– În martie-aprilie 2016, o stea va deveni vizibilă pe cer si va creste intratat ca va deveni vizibila si in timpul zilei. Toata lumea va intelege că o cometa sau un asteroid se îndreapta către Pământ.

– Între 15 şi 17 mai 2016 acel corp ceresc va cadea in Oceanul Atlantic, la rasarit de Cuba si de Republica Dominicana. Impactul va provoca cutremure si tsunami ce vor devasta plajele oceanului, peste 1 miliard de oameni pierind în aceste catastrofe.

– Imediat, scoarta terestra va fi zguduita de erupţii vulcanice care vor arunca în atmosferă cenusa, aceasta obturand radiatiile solare si provocand scaderea temperaturii Terrei, aidoma erei glaciare ce a dus la disparitia dinozaurilor.

– Peste sase luni, in 16 iunie 2016, Rusia şi China vor ataca fortele maritime ale SUA intrate in zonele lor de control militar, izbucnind un razboi ce se va sfarsi dupa patru luni, la 25 octombrie.

– Peste un an si jumatate, in primavera lui 2017, yenul chinez va deveni moneda globală.

– Peste trei ani, la sfârşitul anului 2018, Rusia va ataca Israelul.

– Peste 5 ani, in 2020, Anticristul va veni pe Pământ şi va subjuga toată omenirea.

– Peste 8 ani, in 2023 va avea loc a doua venire a lui Hristos pe Pământ şi omenirea va fi salvată.

Varu Damu

S-o fi gandit bunicul meu Gaia Jian, ca acel copil - Damu - ce venea sa se joace in curtea noastra avea sa faca matrapazlacuri ca sa ii confiste curtea? Cu siguranta ca nu!
Dupa ani si ani, si fetele lui Damu aveau si ele sa vina in curtea noastra sa se joace. Cine s-ar fi gandit la acea vreme ca ele vor mosteni totul - si pamanturile si curtea cu casa cu tot? Nimeni, cu siguranta.

Dar poate gresesc: batranii din neamul Birtea, Chitu si Lazarovici au stiut tot timpul asta si pe patul de moarte dadeau informatia generatiei urmatoare astfel ca cineva la un moment dat sa infaptuiasca raptul!

Sarcina (sau blestemul ?) a cazut pe capul lui Damu si al mamei lui.

Varuta Dina

Varuta Dina in tinerete, mandra intre doi barbati mandri de ea!

Mai jos, impreuna cu fiul meu! Nu avea copii pe atunci!
Nu avea de unde sa stie pe atunci prin ce metoda ii va lua dreptul de la o mostenire de la strabunicul lui!

Lazarovicii aliati cu Sorestii impotriva lui Pavel Beloia

Recentele operatiuni imobiliare derulate la Sichevita intre Lazarovici, Hergani si Soresti le-au adus celor dintai frumoasa suma de 75.000 RON, urmatorilor – patru noi inscrieri de proprietate in tot atatea carti funciare nou generate, iar celor din urma – noi cote-parte suplimentare din masa succesorala comuna cu Pavel Beloia. Mai trebuie precizat si faptul ca, in afara banilor, Lazarovicii si-au mai pastrat si doua terenuri din cele opt dobandite din averea Jienilor, terenuri ce nu au fost donate Sorestilor, asa cum initial s-a crezut. 

La o privire sumara, lucrurile sunt simple, bine gandite de un ins foarte calculat si puse in practica pas cu pas. Strategul ce a gandit intregul scenariu a calculat ordinea operatiunilor astfel incat acestea sa zadarniceasca separarea de catre Pavel Beloia a celor 37 de procente ce le mostenise dupa mama sa, Paladuica. Interesul strategului pare a fi acela de a pastra toata averea lui Pavel si Ana Jian intr-un tot unitar, impiedicand astfel divizarea intre cei doi frati – Pavel si Dochia.  

Se va vedea ca interesul acelui strateg si poate chiar numele lui, vor iesi la iveala de indata ce  baba Dochia va reusi sa isi elimine complet fratele din mostenirea comuna. 

Pentru a ramane unici proprietari pe terenurile limitrofe locuintei, clanul Sorestilor va propune in instanta sa ii ofere lui Pavel toate terenurile imprastiate prin cateva sate -in Lunca Balii, Gavranea, Mos Damian, Poiana Sarbului si Ornit, urmand ca ei sa pastreze terenurile din jurul locuintei. Conform acestei propuneri, Sorestii vor ceda aceste terenuri rivalului co-mostenitor, dar acela va fi un cadou otravit pentru Pavel, intrucat acele terenuri se afla in folosinta unor consateni oarecare, ce vor pretinde ca sunt stapani de drept, intrucat au platit bani pentru ele. Daca va cadea in capcana frumos ornamentata si le va accepta oferta, Pavel va avea ulterior de luptat cu ocupantii acelor cateva terenuri.

Potrivit strategiei puse la cale imediat ce judecatoria a emis citatiile pentru toti cei 11 coproprietari, a demarat pasul unu al operatiunii: in luna aprilie 2015 s-a inceput actiunea de sustragere din averea comuna celor 11 a unor suprafete se insumeaza 2,5 hectare de teren arabil, livezi, fanete si constructii, acestea au fost intabulate pe numele fiului mamei Nasta, iar in iunie toate acestea au fost vandute. Lazarovicii si inaintasii lor, Birtea/Chitulestii le detinusera si le lucrasera vreme de peste 90-100 de ani.

Camuflata in spatele unui contract de donatie pentru a eluda anumite taxe si obligatii legale, aceasta prima tranzactie imobiliara a adus familiei Lazarovici suma de 50.000 RON, bani platiti in doua rate de catre un tanar familist, cinstit dar neexperimentat, generos dar slab cunoscator la oameni, pe numele lui – Hergane.

Ca lucrurile nu au fost tocmai curate in acea tranzactie o dovedeste faptul ca in operatiune a fost implicat un topograf care dupa ce a simulat ca nu gaseste numerele cartilor funciare existente, pe care Lazarovicii doreau sa le dezmembreze din averea ce se afla deja in stare de judecata, a cerut si obtinut de la cadastru generarea a patru carti funciare noi, ca si cum cele vechi nu ar fi existat niciodata.

Confirmarea ca speta nu este tocmai curata a venit cand s-a vazut ca pentru operatiunile ulterioare – intabulare, donatie etc au fost evitate cele doua birouri notariale de la Moldova Noua, fiind ales un notar tocmai din Oravita, care intuind situatia fortata a transferului de proprietate, dupa ce a cerut niste taxe astronomice, a intocmit toata documentatia de intabulare si contractul de donatie cu chiu cu vai, dar le-a cerut partenerilor de asemenea afaceri sa nu mai vina la el cu tranzactii fortate si dubioase.

In pasul doi, dupa ce si-a vandut averea, dar jinduind la ceea ce vedea peste gardul vecinilor, mama Nasta s-a intabulat cu locuinta acestora si cu alte cca 3 hectare de teren, detinute si lucrate de asemenea de peste 90-100 de ani de vecinii ei Jian/Beloia/Sorescu.

De data asta, ca sa nu fie refuzati de primul notar, operatiunile au fost intocmite de notarul batran din Moldova Noua, care pricepand ce doresc sa faca musterii sai, le-a perceput si el toate taxele la maxim, fara sa stie totusi ca daca ar fi cerut chiar si de doua-trei ori mai mult, tot ar fi fost platit fara cracnire. Oamenii aveau bani si nu le pasa cat platesc ca sa scape de un co-mostenitor!

In pasul trei al operatiunii imobiliare, facut in decurs de doar trei luni, Lazarovicilor le-au mai picat in foarte scurt timp, alte 25.000 RON, (sau 20.000 RON conform unor surse, ori 15.000 RON potrivit unei a treia categorii de surse). A urmat un nou contract de donatie, intre Lazarovici si de data asta - o alta cunoscuta familie din Sichevita, obisnuita cu operatiuni imobiliare si capabila sa scoata bani si din piatra seaca – vorbim de clanul Sorestilor, adica al Dochiilor, mai pe intelesul lumii din sat.

Peste putina vremea avea sa se afle si motivul pentru care au fost puse in circulatie mai multe versiuni cu privire la pret (cu toate ca transferul de proprietate se facuse prin donatie).

Ceea ce atrage atentia insa, in acest paienjenis de fapte si acte, aruncand totodata o lumina noua asupra mamei Nasta, este faptul ca aceasta, incalcand indrumarile strategului din umbra, si-a luat o masura de precautie si si-a uintins o plasa de siguranta.

Batrana femeie nu a “donat” Sorestilor  toate cele opt proprietati recent dobandite peste gardul vecinilor! Ea si-a oprit doua dintre terenuri, cca 3 lanturi de pamant, cu intentia de a le da ulterior fie lui Pavel, ca sa il linisteasca daca lucrurile aveau sa fie descoperite si date pe fata, fie uneia dintre nepoatele ei pe care o tot neglija de ceva vreme, daca lucrurile ar fi ramas secrete pana la sfarsit.

***

La o privire mai atenta, aceasta succesiune de operatiuni imobiliare ridica multe si mari semne de intrebare, seamana suspiciuni cu privire la legalitatea lor, dar mai ales demonstreaza o totala lipsa de moralitate din partea celor implicati.

Intr-o prima consideratie, terenurile si constructiile tranzactionate au apartinut nu doar celor ce au tot facut “donatiile” – Lazarovicilor - ci unui numar de 11 persoane – Lazarovici, Soresti si Beloiesti - conform extraselor de carte funciara.

Locuinta cu patru camere si anexe, a fost ridicata intre anii 1957-1961 exclusiv de catre Pavel Beloia, parintii sai si sotia sa. Cea din urma isi vanduse dota – doua terenuri la capul Sichevitei ca sa poata ridica planul pe casa si apoi sa poata fi acoperita.

Pavel Beloia a fost singurul dintre cei 11 care habar nu a avut de cele ce se petreceau, prin aceasta intregul scenariu imbracand forma unei veritabile conspiratii indreptate impotriva sa.

In ianuarie 2015 Pavel Beloia procedase onest si ii anuntase pe Soresti si pe Lazarovici ca va cere iesirea din indiviziune fata de ei, cerere pe care in martie 2015 a si inregistrat-o la Judecatoria Moldova Noua, procesul demarand de indata. Ii ramasesera de la mama sa doar 37 procente si dorea sa nu mai fie tulburat si sicanat in posesia lor, mai ales dupa ce sora sa schimbase broastele la usile locuintei si il izgonea de fiecare data cand acesta intra in curtea casei.

Existenta dosarului pe rolul instantei de judecata pune mai intai un mare semn de intrebare asupra legalitatii operatiunilor facute intre Lazarovici, Soresti si Hergani. Acel dosar arata ca pe cate vreme Pavel Beloia ii chemase in instanta pe Lazarovici si pe Soresti sa fie de fata cand din masa succesorala comuna va fi extrasa cota sa de mostenire, ei facusera toate operatiunile pe ascuns si fara stirea sa.

Este o bizarerie faptul ca dupa ce toata viata Sorestii doar au vandut terenuri din mostenirea comuna, acum s-au apucat de cumparat! Acest detaliu denota faptul ca ei cumpara acum bucatele pentru a constitui un intreg pe care ulterior sa il vanda unui cumparator – poate chiar strategului din umbra, ori vreunui interpus al sau (!).

**

Mamo Nasto! Babo Dochio! Iata actele voastre!

(Urmare)

Scriam nu demult ca in pofida normelor de purtare frumoasa de la tara, mama Nasta, dupa ce vanduse absolut tot ce avusese pe numele ei pe Valea Ravensca, a uzat de dreptul ei succsoral si cerand un certificat de mostenitor de la notarul cel batran, a mers mai departe si s-a intabulat si cu o parte din proprietatea vecinilor ei.

Iata cartile funciare pe care le-a facut in modul cel mai cinstit acelui tanar Pauta!

Ele sunt colorate cu galben.

Dupa vanzarea catre tanarul Pauta (zonele galbene), a mai ramas cam un sfert din suprafata,
pana la crucea drumului

 Iata si Certificatul de mostenitor al mamei Nasta, prin care ia in proprietate cotele parti ale vecinilor:

Mirarea si surprinderea mea au durat insa doar pana in clipa in care am primit toate documentele notariale facute de mama Nasta si in momentul urmator am inteles totul: nu mama Nasta era cea lacoma! Nu mama Nasta ceruse sa se duca la notar si sa ceara dezbaterea succesorala, ci fusese dusa acolo. Nu mama Nasta platise cele 7-8000 de lei cat a costat toata aceasta aventura, ci altcineva! 

Nu pentru ea dorise acele cote parti din mostenirea Beloiestilor, ci pentru altcineva.

Pentru cine? Cine era in spatele masinatiunilor? Pai - cine altcineva daca nu chiar acele neamuri a caror avere, prin demersurile ei notariale parea ca o uzurpa? Ia sa vedem: cine este lacom dupa pamant in Valea Ravensca? Cine vrea sa isi izgoneasca fratele din averea parinteasca? Cine a schimbat usile si refuza de patru ani sa ii dea fratelui o cheie de la locuinta, ca sa nu ma doarma prin vecini cand innopteaza in Valea Ravensca?

Baba Dochia!

Baba Dochia oricum avea partea ei de mostenire dupa bunica Paladuica, pe care o pierdusem in anul 1986, adica 37 de procente, la care se adaugau cele 12,5+12,5 procente dobandite impreuna cu barbatul ei prin contract de intretinere de la Deda Gaia. Avea 62 de procente din mostenirea parinteasca, iar fratele ei – 37 procente.

Dar nu i-a ajuns! Baba Dochia mai dorea un pic de avere. Oare nu ii ajungea cat avea deja? Aparent nu ii ajungea, dar de fapt, nu pentru ea dorea acea parte la care avea dreptul legal mama Nasta.

Daca nu pentru ea – atunci pentru cine s-a apucat ea sa cheltuie 7-8000 de lei?

Pai – pentru fiul ei, care trecuse de 60 de ani, poza in om serios prin sat, dar nu avea pe numele lui decat cele 6,5 procente mostenite dupa tatal defunct de la Deda Gaia. Un om atat de serios, cu un atat de bun renume in sanul colectivitatii, proprietar pe doar 6 procente dintr-o avere atat de mare? S-o creada altii, el – nu!  Asa ca s-a pus pe capul mamei lui sa ii treaca toata averea pe numele lui, ca altfel…!

Iar ea – nu si nu, caci stia ca din a doua zi o asteapta podul de la scoala mica.

Atunci, ca sa ii arunce un oscior baiatului cel dornic de avere si de prestanta imobiliara in fata comunitatii, ce s-a gandit baba Dochia? 

Pai – daca securistul de la Timisoara ii ceruse cei 26 de ari de pamant mamei Nasta, pentru proiectul fetei lui, de ce nu ar face acelasi lucru si fiul ei, cel destoinic, si sa dobandeasca el cei 26 de ari, iar securistul sa ramana cu buzele umflate?

Dintr-o data, pusa in fata unei asemenea perspective roze, baba Dochia s-a simtit tanara si usoara si toata fata i-a suras triumfator! In sfarsit, dupa ani si ani de umilinta in fata securistului, acum in sfarsit el va fi umilit la randul sau! Asta – una la mana, iar doi la mana - impotentul de fi-su va avea si el ceva de ros acolo, alte cateva procente de avere, ca sa o mai lase in pace. O atare miscare imobiliara l-ar mai linisti o vreme pe cel dornic de expunere publica imobiliara si ei i-ar mai oferi o perioada de liniste.

Zis si facut! Dupa doar cateva drumuri la mama Nasta acasa, dupa consultari locale cu un fost primar din comuna si cu un fost secretar de primarie, care ii tineau familia sub aripa lor inca din tinerete, s-au dus cu totii la notarul cel batran, prieten cu acel fost primar, acesta le-a luat teancul de acte ce le adusesera cu ei, dupa o vreme le-a dat inapoi cele ce nu ii trebuiau, apoi dupa un alt rastimp le-a spus cat ii costa toata afacerea: 7800 de lei!

In clipa aceea au izbucnit noi certuri – cine plateste suma, caci mamei Nasta nu ii puteau cere asta! Galbeni din zestrea celui de-al doilea copil nu mai voiau sa vanda, dar bani stransi nu mai aveau, caci se terminasera de tot cu nenumaratele constructii, adaugiri, finisaje si renovari la casa.

Asa ca au mers pe vechea formula – nora sa caute prin comuna vreo doi giranti baieti de treaba cu care sa se duca la banca sa ia credit. 

Miscarea mai fusese aplicata in anii trecuti, cu bune rezultate, asa ca in curand se vor vedea cei care vor trebui sa achite ratele la banca, adica se va vedea cine au fost girantii.

Si au facut contractul de donatie!

Iata-l:

Cel mai fericit a fost fiul babei Dochia. I se cuveneau cele trei noi procente dobandite de la mama Nasta! Le merita din plin! Acum avea 9 procente din mostenire! De-acum cu alta cadenta va defila pe ulita! Sunt altii prin sat care nu au nici atat! Ia sa il priveasca cu atentie - si-a schimbat si freza, acum se piaptana cu carare pe mijloc, cxa tot posesorul de pamanturi! 

Ia sa vada el cine ii da buna ziua si cine nu, cand apare pe strada! Ce dracu! Asa o realizare niciodat nu s-a vazut! Inca si impotriva unui securist! Dar la dracu, daca securistul se inscrie la concurs si cu cartea ce o stie, ajunge secretar la comuna? Sudori reci pe sira spinarii! Asa ceva nu se poate! O sa vorbeasca cu tatal adoptiv sa nu se intample asa ceva! Asta ar mai lipsi! Securistul sa ajunga secretar la comuna si sa strice toate actele facute cu atat cheltuiala si cu atata efort de nevasta lui...! Doamne fereste!

Navasta lui sigur ca se bucura, pentru ca, dupa ce a slujit la Dochii peste 25 de ani, se vede si ea cu o bucatica de avere pe numele ei!

.

Planuirea marii averi a Dochiilor

(urmare) Desi se maritase foarte tanara si plecase din casa parinteasca de pe Valea Ravensca inainte de a se construi noua locuinta a parintilor ei, Dochia era dornica sa faca avere. Dar sa faca avere la Sichevita nu era tocmai usor la doar 10 ani dupa razboi, caci saracia era mare. 

Ar fi  trebuit sa lucreze pamantul din greu, sa stranga ban cu ban, sa nu cheltuie si sa puna totul deoparte, ceea ce ea nu putea, caci nu ii prea placea munca la pamant si in plus, desi era lacoma, era si risipitoare din fire. 

Unde mai pui faptul ca parintii ei nu o puteau ajuta cu cine stie ce, caci platind taxe duble la stat, ca si chiaburi ce fusesera declarati in urma cu 10-15 ani, nu aveau bani nici sa isi termine coliba noua inceputa. Asa ca pentru tanara Dochia, planul de imbogatire prin munca a fost dat la o parte de la bun inceput.  

Desi admira felul in care socrul ei, Iova Dochia, se pricopsise in vremea razboiului cu averea unei familii de evrei al caror pamant il lucra in parte, caci el nu avea nicio avere, acum nu se mai putea repeta acea figura – adica sa omori pe cineva si sa ii iei averea, caci vremurile sunt schimbate, este politie peste tot, securitate, procuratura, judecatori, inchisori…! Asa ca trebuia gasita o alta cale de imbogatire!

Asa stand lucrurile, Dochia a gasit calea cea mai usoara de a face avere -  sa puna mana pe ceea ce apartinea neamurilor ei. Adica cumnatei ei Maria, sora lui Milan si apoi socrilor ei, parintilor ei de pe Valea Ravensca si apoi fratelui ei, ba chiar si fiicei ei, de ce nu, mai ales ca Nuta fusese trimisa in casa bogata, o alta avere mare din sat si nu mai avea nevoie de mostenire de la parintii ei! Dochia gasise solutia pentru a deveni si ea cineva! Sa stranga totul sub mana ei si sa arate ea tuturor cine este!

Visul ei s-a realizat cu destula usurinta, nu a trebuit decat sa raspndeasca prin sat cateva zvonuri, sa strige de cateva ori la cei ce aveau drepturi succesorale alaturi de ea, sa ii puna pe fuga si sa se instapaneasca peste tot fara niciun efort. Cei ce aveau sa fie despuiati parca nu aveau vointa, nu s-au opus in nici un fel, ii recunosteau in mod ciudat autoritatea, i se supuneau ca si cum ar fi avut vraji!

Amagita de povestirile socrului ei despre emotia dezgroparii galbenilor batranei evreice, Dochia cochetase o vreme cu ideea de a se imbogati prin descoperirea unei caldari cu aur, despre care batranii povesteau ca fusese ingropata pe Valea Ravensca prin anii 1700, in apropierea locului unde tatal ei isi ridicase o locuinta noua imediat dupa ce ea se maritase cu Milan Dochia. 

In acel loc, la o rascruce de drumuri ce si acum exista, se spune ca in subsolul unei foste primarii turcesti din acele vremuri fusese ingropata o caldare de arama plina cu aur, ce apartinuse unui negustor turc gasit cu capul taiat in pravalia lui. Povestea se spunea in soapta pana in serile tarzii ale copilariei mele, dupa ce se stingea lampa, dar nu am avut niciodata gandul sa caut acea comoara. 

Pe Dochia insa, o asemenea decoperire ar fi adus-o in situatia sa nu fie obligata niciodata sa mai lucreze! Ce vis frumos!

Ani de zile, Dochia  a trait cu speranta ca fiul ei va reusi sa aduca de la Timisoara pe cineva cu un aparat de cautat aur, ca sa caute si sa dezgroape acea caldare. Cand acest lucru s-a si intamplat, a trecut la etapa a doua a dobandirii de averi – alungarea din avere a rudelor, ca sa poata sapa nestingherita. Si apoi la etapa a treia – cumpararea de terenuri de la cei ce le aveau de vanzare, mai ales ca la Sichevita terenul agricol a inceput in ultima vreme sa se vanda la un pret de nimic, cca 2000 de lei pe hectar!

Cine priveste cu atentie, vede lungul sir de neamuri ce si-au pierdut rand pe rand averile din Sichevita dupa ce au intrat in vederile babei nesatule. Si ca toate proprietatile ei stranse la un loc depasesc de departe cele mai mari averi din Sichevita.

Astazi, Dochia este singura detinatoare a averii din Valea Sichevitei, ramase de la familia Weiss lui Iova Dochia dupa ce ultima reprezentanta a acesteia, Ana,  sfarsise sugrumata. Nu are acte de proprietate pe acea avere, in cadastrele vechi apar inca membrii familiei Weiss, dar cui ii mai pasa de asta? De asemenea, casa din sat, cea din care socrul ei isi alungase fiica, acum daramata si ridicata o moara pe ruinele ei, extinsa la nesfarsitul celor 10 camere, apartine in intregime batranei Dochii. In plus, babei ii apartine intreaga avere a parintilor ei de pe Valea Ravensca, intrucat nu ii permite fratelui ei sa se apropie de casa si de pamant. Una peste alta, batrana Dochia, in timp ce primeste ajutor social de la stat, stapaneste aproape  16 lanturi de pamant, desi nu declara la primarie toate suprafetele, ca sa nu plateasca impozit.

De ani de zile, Dochia se afla in sfada cu fiul ei, caruia ii refuza repetatele cereri de a trece pe numele lui agoniseala ei. Fiul ei, suparat ca nu a avut noroc in viata, mai este suparat si din cauza ca la varsta sa nu are nicio avere pe numele lui si pentru asta se sfieste sa mearga la birt sa bea cu oamenii, caci acestia, judecandu-l dupa dependenta fata de mama, il socotesc un ciudat. 

Zadarnic incearca el sa o determine pe batrana, prin certuri nesfarsite, sa treaca averea pe numele lui, caci aceasta stie foarte bine ca dupa ce ar face asta, in secunda doi ar zbura din casa cu un crac in fund si ar ajunge sa doarma sub podul de la scoala mica. (va urma)

.