.
Confesiuni de blogger
.
Voiam demulta vreme sa scriu pe blog, in referire la arealul localitatii mele natale, despre ceva ce excede obisnuitului si ii depaseste limitele. Despre un om sau despre un fapt iesit din comun, care nu se intalneste la tot pasul, de care lumea se mira sau chiar se minuneaza.
Mi-a fost destul de greu sa fac asta, de fapt mi-a fost dificil sa gasesc o tema care sa intre sub incidenta pretentiei mele de blogger. Sichevita parea un land al obisnuitului. Toata lumea stia totul, toate erau banale si cotidiene, nimic nu parea sa scape din matrita plictisului.
Cand si cand, se mai auzea de o inmormantare, de o nunta, de cineva ce a plecat sau s-a intors de la munca din strainatate, sau ca cutare a fost prins braconand sau iubind-o pe cutare, ca cutare a dat in judecata pe cutare pentru cine stie ce etc.
Ca iarna, drumul judetean DJ 571/A Garnic-Sichevita se inchide din cauza zapezii,toata lumea o stia. Toata lumea stia ca oamenii din Carsie sunt izolati de centrul administrativ al comunei, ca micutii lor nu pot merge la scoala, bolnavii nu pot fi dusi la medic etc. Ca televiziunile nu dau doi bani pe stirile privind inchiderea drumului si izolarea satenilor, caci daca ar filma si difuza o asemenea stire, la Resita, la Timisoara sau la Bucuresti s-ar supara vreun sef de pe undeva.
De asemenea, ca oamenii vara lucrau pamantul din greu ca sa traiasca la o limita a subzistentei in timpul iernii, ei si animalele lor, fapt pentru care de cand dadea soarele si topea zapada pe miristi, si pana toamna cand recopltele erau stranse si depozitate ei nu se mai odihneau. Toata lumea stia acestea.
Rare evenimente tulburau cotidianul si pentru foarte putina vreme ele erau in centrul atentiei comunitatii. Senzationalul era devorat cu repeziciune si se uza rapid, se banaliza si cu mare greutate venea alta stire care sa anime situatia in Sichevita.
va urma
marți, 28 iunie 2011
joi, 23 iunie 2011
15 iunie 2011 - eclipsa de Luna in memoria lui Mihai Eminescu
.
MOTTO: Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta/Prin care trece alba, regina noptii, moarta. (Mihai Eminescu)
.
la 122 de ani dupa ce Poetul s-a ridicat langa Luceafar, pe 15 iunie 2011, Luna, astrul atat si atat de cantat de Mihai Eminescu, a sarbatorit disparitia marelui cantaret in felul cel mai frumos cu putinta: si-a organizat o eclipsa, pitindu-se dupa Pamant si ascunzandu-se de razele Soarelui.
.
M-am aflat la Carsie in acea zi , in comuna Sichevita si noaptea, indragostit de regina noptii, am iesit in camp deschis cu aparatul de fotografiat.
.
Cine stie daca cineva a mai stat in noaptea aceea feerica cu obiectivul catre cer, sa fotografieze evenimentul astral, dar eu am facut-o.
.
Iata fotografiile, in cronologia ascunderii treptate a satelitului in spatele Pamantului si a diminuarii suprafetei iluminate de Soare.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
MOTTO: Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta/Prin care trece alba, regina noptii, moarta. (Mihai Eminescu)
.
la 122 de ani dupa ce Poetul s-a ridicat langa Luceafar, pe 15 iunie 2011, Luna, astrul atat si atat de cantat de Mihai Eminescu, a sarbatorit disparitia marelui cantaret in felul cel mai frumos cu putinta: si-a organizat o eclipsa, pitindu-se dupa Pamant si ascunzandu-se de razele Soarelui.
.
M-am aflat la Carsie in acea zi , in comuna Sichevita si noaptea, indragostit de regina noptii, am iesit in camp deschis cu aparatul de fotografiat.
.
Cine stie daca cineva a mai stat in noaptea aceea feerica cu obiectivul catre cer, sa fotografieze evenimentul astral, dar eu am facut-o.
.
Iata fotografiile, in cronologia ascunderii treptate a satelitului in spatele Pamantului si a diminuarii suprafetei iluminate de Soare.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Mama lui Ionel Jurca si nepotica sa, Emilia, la Carsie, in ziua dinaintea eclipsei din 15 iunie 2011
.
O stranepoata si o strabunica!
Un arc peste timp, o legatura sufleteasca ce defineste insasi esenta vietii la Carsie.
Trecutul legat de viitor, prin prezentul celor doua entitati feminine.
Una care a adus neamul pana acum si cealalta, care il va duce mai departe.
Intre ele, Ionel cu Chita si Iosam cu Lenuta, parintii fetitei.
.
.
.
.
.
O stranepoata si o strabunica!
Un arc peste timp, o legatura sufleteasca ce defineste insasi esenta vietii la Carsie.
Trecutul legat de viitor, prin prezentul celor doua entitati feminine.
Una care a adus neamul pana acum si cealalta, care il va duce mai departe.
Intre ele, Ionel cu Chita si Iosam cu Lenuta, parintii fetitei.
.
.
.
.
.
Cartierul de blocuri Orasul Nou, componenta importanta a orasului Moldova Noua.
.
Cand vii pe DN 57 dinspre Oravita spre Orsova, malul Dunarii iti aduce in fata, de pe dealul ce strajuieste localitatea Pojejena, o imagine feerica.
Primul lucru pe care il vezi este maretul si largul cot al Dunarii din dreptul localitatii Mudava - Moldova Veche, flancat de ambele parti cu localitati.
Al doilea lucru uimitor ce iti retine privirea este un incredibil cartier de blocuri, in mijlocul carora se mijeste un bloc turn, iar in spatele sau, profilat pe orizontul incetosat, se vede un pod metalic ce uneste malul romanesc cu Ostrovul ce urma sa devina in mijlocul apei, un munte de steril minier, rezultat al spalarii de minereuri de la Flotatie.
.
.
.
.
.
Cand vii pe DN 57 dinspre Oravita spre Orsova, malul Dunarii iti aduce in fata, de pe dealul ce strajuieste localitatea Pojejena, o imagine feerica.
Primul lucru pe care il vezi este maretul si largul cot al Dunarii din dreptul localitatii Mudava - Moldova Veche, flancat de ambele parti cu localitati.
Al doilea lucru uimitor ce iti retine privirea este un incredibil cartier de blocuri, in mijlocul carora se mijeste un bloc turn, iar in spatele sau, profilat pe orizontul incetosat, se vede un pod metalic ce uneste malul romanesc cu Ostrovul ce urma sa devina in mijlocul apei, un munte de steril minier, rezultat al spalarii de minereuri de la Flotatie.
.
.
.
.
.
sâmbătă, 11 iunie 2011
Parcul Natural Portile de Fier. Densitatea comunitatilor umane
.
În Parcul Natural Porţile de Fier densitatea localităţilor este de 4,1 sate / 100 km2, existând însă mari diferenţe între densitatea localităţilor pe teritoriul judeţului Mehedinţi şi cea de pe teritoriul judeţului Caraş-Severin.
În judeţul Mehedinţi, pe care se suprapune cea mai mare parte a Munţilor Almăjului (dar şi Podişul Mehedinţi), densitatea satelor este foarte scăzută, de 1,4 sate/100 km2, cauza fiind condiţiile fizico-geograficene favorabile şi concentrarea aşezărilor umane în perioada de construire a barajului de la Porţile de Fier, prin stramutarea satelor - nu mai puţin de 8 sate fiind desfiinţate în acea perioadă.
Pe teritoriul judeţului Caraş-Severin, densitatea aşezărilor umane este de 6,7 sate/100 km2, o densitate foarte ridicată, în comparaţie cu cea mai mare parte a Carpaţilor Româneşti. Aceată valoare ridicată se datorează reliefului mai domol şi al defrişărilor masive din Munţi Locvei, care au permis formarea a numeroase sate ce aparţin de Sicheviţa şi Şopotul Nou.
In total, localitaţile din comunele Sicheviţa şi Şopotul Nou reprezintă aproape 50 % din totalul localităţilor cu vatra pe cuprinsul Parcului Natural Porţile de Fier.
La aşezările permanente se adaugă sălaşele, răspândite în apropierea localităţilor Sichieviţa, Sviniţa, Dubova, dar şi Berzasca, Pojejena, Eşelniţa. Numărul cel mai mare de locuinţe temporare sunt în Munţii Almăjului, unde satele sunt amplasate pe malul Dunării, un teritoriu foarte întins fiind nepopulat. Pentru exploatarea terenurilor din acest perimetru au fost construite sălaşe, cele mai numeroase fiind aşezate în perimetrul delimitat de Dunăre, iar la nord de linia ce uneşte Cozla de Dubova.
.
În Parcul Natural Porţile de Fier densitatea localităţilor este de 4,1 sate / 100 km2, existând însă mari diferenţe între densitatea localităţilor pe teritoriul judeţului Mehedinţi şi cea de pe teritoriul judeţului Caraş-Severin.
În judeţul Mehedinţi, pe care se suprapune cea mai mare parte a Munţilor Almăjului (dar şi Podişul Mehedinţi), densitatea satelor este foarte scăzută, de 1,4 sate/100 km2, cauza fiind condiţiile fizico-geograficene favorabile şi concentrarea aşezărilor umane în perioada de construire a barajului de la Porţile de Fier, prin stramutarea satelor - nu mai puţin de 8 sate fiind desfiinţate în acea perioadă.
Pe teritoriul judeţului Caraş-Severin, densitatea aşezărilor umane este de 6,7 sate/100 km2, o densitate foarte ridicată, în comparaţie cu cea mai mare parte a Carpaţilor Româneşti. Aceată valoare ridicată se datorează reliefului mai domol şi al defrişărilor masive din Munţi Locvei, care au permis formarea a numeroase sate ce aparţin de Sicheviţa şi Şopotul Nou.
In total, localitaţile din comunele Sicheviţa şi Şopotul Nou reprezintă aproape 50 % din totalul localităţilor cu vatra pe cuprinsul Parcului Natural Porţile de Fier.
La aşezările permanente se adaugă sălaşele, răspândite în apropierea localităţilor Sichieviţa, Sviniţa, Dubova, dar şi Berzasca, Pojejena, Eşelniţa. Numărul cel mai mare de locuinţe temporare sunt în Munţii Almăjului, unde satele sunt amplasate pe malul Dunării, un teritoriu foarte întins fiind nepopulat. Pentru exploatarea terenurilor din acest perimetru au fost construite sălaşe, cele mai numeroase fiind aşezate în perimetrul delimitat de Dunăre, iar la nord de linia ce uneşte Cozla de Dubova.
.
Parcul Natural Portile de Fier. Harta zonei
.
.
Limita nordică.
Porneşte de la confluenţa Canalului Potoc cu râul Nera şi urmăreşte o culme secundară până în dealul Mlăciche (149,9 m), după care, până la liziera pădurii din vestul localităţii Cărbunari (borna 140 UP III, OS Moldova Nouă), urmează cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale Nerei [VI-1] şi Dunării [XIV-1], situată pe culmea principală a Munţilor Locvei, trecând prin următoarele culmi şi vârfuri:
Vf. Ciuca (294,0 m), Vf. Vărgolia Mică (366,4 m), Vf. Vărgolia Mare (444 m), Vf. Livada (500,4 m), Vf. Mărcuş (510,3 m), Creasta lui Milan, Vf. Poiana Lisa (546 m), Dealu Turcului, Culmea Naidăşului, Vf. Tâlva Cerbului (659,8 m).
De la liziera pădurii din vestul localităţii Cărbunari (borna silvică 140 UP III, OS Moldova Nouă), până la obârşia pârâului Cremeniţa (la Izvorul Măneştilor), limita parcului urmăreşte limita fondului forestier cu păşunea Cărbunari, ocolind pe la sud-vest localitatea Cărbunari şi continuă apoi malul stâng al pârâului Cremeniţa [VI-1.14.1] până la confluenţa cu pârâul Răchita [VI-1.14].
De la izvorul Măneştilor până la confluenţa Cremeniţa/Răchita, limita este comună cu cea a Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa. În continuare, limita urmăreşte amunte malul drept al pârâului Răchita, prin obârşie, până în Vf. Ravensca Sud (725,8 m) şi continuă spre sud, pe culme, până în Vf. Groşanăţ (578,4 m). Din acest vârf, coboară pe o culme secundară (Cracul Rău), prin cota 461,6 m, la confluenţa pâraielor Oraviţa/Oraviţa Seacă.
În continuare, limita urcă pe Cracu Calului până în Tâlva Toroniţa (712,9 m), trece prin cota 561,0 m şi înşeuarea Balta Toroniţa, apoi urcă pe Culmea Mărgianului până în Vf. Ursului (704,8 m), ocoleşte obârşia pârâului Cameniţa [XIV-1.7.3a] până în Vf. Dealu Mare (495,5 m), trece prin Culmea Ilovei şi Vf. Cracu Boului (668,0 m), de unde coboară la confluenţa pâraielor Ilova/Berzasca.
De la confluenţă, limita parcului urmează în amunte malul drept al pârâul Berzasca [XIV-1.7] până la confluenţa Berzasca/Pârâul Stănicu. În continuare, limita urcă pe culmea dintre cele două pâraie (Culmea Bretina), prin cota 507,8 m, în Vf. Bretina Mare (686,3 m), apoi peste Culmea Grabetina şi Cracu Urduţului, în Tâlva Frasinului (849,9 m).
De aici urmăreşte interfluviul dintre Valea Muşchioasă şi Pârâul Radu [XIV-1.17.1], prin cotele 674 m, 561 m şi 484 m şi coboară spre sud-est pe Cracul Radului la confluenţa râului Mraconia [XIV-1.17] cu pârâul Radu. Urcă pe Cracul Mraconiţii în Culmea Secăreaua (borna silvică 97 UP VI, OS Orşova), apoi se continuă spre est, traversează pârâul Morii (borna silvică 96 UP VI, OS Orşova) şi urcă pe Cracu Şoblanu Mic până în Vf. Şoblanu (567,0 m).
Din acest vârf îşi schimbă direcţia spre sud-est pe Culmea Şoblanului până la borna 4 UP VII, OS Orşova, de unde coboară în pârâul Neamţului [XIV-1.17.3] (borna silvică 184 UP VII, OS Orşova) şi urcă prin Culmea Streneacului în Vf. Neamţului (509,8 m) şi Vf. Strineacu Mic (602,2 m). În continuare, limita urmăreşte spre nord culmea vestică a bazinului hidrografic Valea Satului [XIV-1.18], trece prin Dealu Lugăşiţa (636,8 m) până în Vf. Predelu Mic (899,0 m), apoi ocoleşte obârşia pârâului Predelu Mare prin cota 721,0 m şi borna silvică 112 UP IX, OS Orşova.
De aici limita coboară pe culmea vestică a bazinului hidrografic al pârâului Predelu Mare până la confluenţa Predelu Mare/Eşelniţa [XIV-1.20], se continuă aval pe malul stâng al râului până la confluenţa Eşelniţa/Ogaşul Cireşului, de unde urcă spre NV pe Cracu Cireşului în interfluviul Nera/Eşelniţa (borna 262 UP IX, OS Orşova), pe limita dintre judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi. Urmează acest interfluviu pe direcţie V-E, prin vârfurile Teiul Moşului (968,3 m) şi Micelep (913,0 m), pentru a se orienta spre SE prin înşeuarea de la nord de Vf. Cracu Ursului (624,2 m) spre culmea Seracova Mare.
În continuare urmăreşte cumpăna de ape dintre bazinele văilor Seracova Mare şi Seracova Mică până la podul rutier şi feroviar peste valea Seracova Mare. În continuare, limita traversează Cerna [VI-2], şi urcă pe o culme prelungă (spre N) spre Vârfu Cărăula (418,0 m) şi Drănic (548,8 m). Urmează apoi direcţie S-N, pe Culmea Drănicului, până în Vf. Meteriz (720,3 m), urmăreşte spre sud cumpăna de ape a bazinului Tarovăţ până în Poiana Ciumini şi coboară la confluenţa Valea Piatra Albă/Racovăţu.
De la confluenţă, urcă pe Cracu Ciumini până în Vf Boldovin (621,7 m), de unde coboară în talvegul râului Bahna [XIV-1.21] prin cota 430,3 m. Din râul Bahna limita urcă pe o culme secundară prin cota 253,0 m în Culmea Plaiul Lung (borna 287 UP III, OS Drobeta-Turnu Severin) şi ajunge la intersecţia drumului judeţean Drobeta-Turnu Severin - Baia de Aramă cu limita fondului forestier (borna silvică 33 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin)
.
Frumusetea ireala a locurilor aminteste parca de superbele imagini culese de catre dr.Peter Lengyel in Parcul Natiuonal Triglav din Slovenia, de unde atasez cateva imagini inspre comparare:
.
.
Limita estică.
Din intersecţia drumului judeţean Drobeta-Turnu Severin - Baia de Arama cu limita fondului forestier (borna silvică 33 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin) limita urmăreşte spre sud traseul şoselei până la intersecţia cu drumul comunal de pe Plaiu Motorăţului (borna silvică 52 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin), urcă în Vf. Motărăţ (634,2 m), apoi coboară din nou în drumul comunal din Plaiul Motărăţului (Dealul Hăţesc) pe care îl urmează, până la cota 567 m.
În continuare limita urmăreşte spre sud cumpăna de ape Slătinicu Mare/Valea Mare (afluent dreapta al Jidoştiţei) pe traseul LEA - 10 km (prin bornele silvice 144, 142, 139, 59 (Dl. Şulmea), UP V, OS Drobeta-Turnu Severin). Limita continuă pe culmile dintre afluenţii Jidoştiţei, Luchiţa Mare şi Valea Grecului, prin Dl. Mişcanului şi Dl. Grecului (bornele silvice 95, 73, 91 şi 85, UP V, OS Dr.-Turnu Severin), coboară la confluenţa văii Grecului cu pârâul Jidoştiţa [XIV-1.22], apoi se continuă spre SV prin Dealu La Pietroi, pe la vest de localitatea Brezniţa-Ocol.
Limita urmăreşte în continuare drumul de sub Vf. Vărănic (402,0 m), până sub cota 312,0 m (borna 277 UP V, OS Drobeta-Turnu Severin). De aici limita parcului urmăreşte limita fondului forestier, până în malul Dunării (borna silvică 269 UP V, OS Drobeta-Turnu Severin) prin bornele silvice 260, 261, 275 din UP V, OS Drobeta-Turnu Severin.
Limita sudică.
Este reprezentată de graniţa de stat a României pe fluviul Dunărea (şenalul navigabil) de la vest de Schela Cladovei (în dreptul bornei 269 UP V, OS Drobete-Turnu Severin), până la Gura Nerei.
Din nou, trimitere la Triglav si la dr. Peter Lengyel:
Limita vestică.
Este reprezentată de râul Nera de la confluenţa cu Dunărea până la confluenţa cu Canalul Patoc (pe o lungime de aproximativ 5,4 km).
.
.
Limita nordică.
Porneşte de la confluenţa Canalului Potoc cu râul Nera şi urmăreşte o culme secundară până în dealul Mlăciche (149,9 m), după care, până la liziera pădurii din vestul localităţii Cărbunari (borna 140 UP III, OS Moldova Nouă), urmează cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale Nerei [VI-1] şi Dunării [XIV-1], situată pe culmea principală a Munţilor Locvei, trecând prin următoarele culmi şi vârfuri:
Vf. Ciuca (294,0 m), Vf. Vărgolia Mică (366,4 m), Vf. Vărgolia Mare (444 m), Vf. Livada (500,4 m), Vf. Mărcuş (510,3 m), Creasta lui Milan, Vf. Poiana Lisa (546 m), Dealu Turcului, Culmea Naidăşului, Vf. Tâlva Cerbului (659,8 m).
De la liziera pădurii din vestul localităţii Cărbunari (borna silvică 140 UP III, OS Moldova Nouă), până la obârşia pârâului Cremeniţa (la Izvorul Măneştilor), limita parcului urmăreşte limita fondului forestier cu păşunea Cărbunari, ocolind pe la sud-vest localitatea Cărbunari şi continuă apoi malul stâng al pârâului Cremeniţa [VI-1.14.1] până la confluenţa cu pârâul Răchita [VI-1.14].
De la izvorul Măneştilor până la confluenţa Cremeniţa/Răchita, limita este comună cu cea a Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa. În continuare, limita urmăreşte amunte malul drept al pârâului Răchita, prin obârşie, până în Vf. Ravensca Sud (725,8 m) şi continuă spre sud, pe culme, până în Vf. Groşanăţ (578,4 m). Din acest vârf, coboară pe o culme secundară (Cracul Rău), prin cota 461,6 m, la confluenţa pâraielor Oraviţa/Oraviţa Seacă.
În continuare, limita urcă pe Cracu Calului până în Tâlva Toroniţa (712,9 m), trece prin cota 561,0 m şi înşeuarea Balta Toroniţa, apoi urcă pe Culmea Mărgianului până în Vf. Ursului (704,8 m), ocoleşte obârşia pârâului Cameniţa [XIV-1.7.3a] până în Vf. Dealu Mare (495,5 m), trece prin Culmea Ilovei şi Vf. Cracu Boului (668,0 m), de unde coboară la confluenţa pâraielor Ilova/Berzasca.
De la confluenţă, limita parcului urmează în amunte malul drept al pârâul Berzasca [XIV-1.7] până la confluenţa Berzasca/Pârâul Stănicu. În continuare, limita urcă pe culmea dintre cele două pâraie (Culmea Bretina), prin cota 507,8 m, în Vf. Bretina Mare (686,3 m), apoi peste Culmea Grabetina şi Cracu Urduţului, în Tâlva Frasinului (849,9 m).
De aici urmăreşte interfluviul dintre Valea Muşchioasă şi Pârâul Radu [XIV-1.17.1], prin cotele 674 m, 561 m şi 484 m şi coboară spre sud-est pe Cracul Radului la confluenţa râului Mraconia [XIV-1.17] cu pârâul Radu. Urcă pe Cracul Mraconiţii în Culmea Secăreaua (borna silvică 97 UP VI, OS Orşova), apoi se continuă spre est, traversează pârâul Morii (borna silvică 96 UP VI, OS Orşova) şi urcă pe Cracu Şoblanu Mic până în Vf. Şoblanu (567,0 m).
Din acest vârf îşi schimbă direcţia spre sud-est pe Culmea Şoblanului până la borna 4 UP VII, OS Orşova, de unde coboară în pârâul Neamţului [XIV-1.17.3] (borna silvică 184 UP VII, OS Orşova) şi urcă prin Culmea Streneacului în Vf. Neamţului (509,8 m) şi Vf. Strineacu Mic (602,2 m). În continuare, limita urmăreşte spre nord culmea vestică a bazinului hidrografic Valea Satului [XIV-1.18], trece prin Dealu Lugăşiţa (636,8 m) până în Vf. Predelu Mic (899,0 m), apoi ocoleşte obârşia pârâului Predelu Mare prin cota 721,0 m şi borna silvică 112 UP IX, OS Orşova.
De aici limita coboară pe culmea vestică a bazinului hidrografic al pârâului Predelu Mare până la confluenţa Predelu Mare/Eşelniţa [XIV-1.20], se continuă aval pe malul stâng al râului până la confluenţa Eşelniţa/Ogaşul Cireşului, de unde urcă spre NV pe Cracu Cireşului în interfluviul Nera/Eşelniţa (borna 262 UP IX, OS Orşova), pe limita dintre judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi. Urmează acest interfluviu pe direcţie V-E, prin vârfurile Teiul Moşului (968,3 m) şi Micelep (913,0 m), pentru a se orienta spre SE prin înşeuarea de la nord de Vf. Cracu Ursului (624,2 m) spre culmea Seracova Mare.
În continuare urmăreşte cumpăna de ape dintre bazinele văilor Seracova Mare şi Seracova Mică până la podul rutier şi feroviar peste valea Seracova Mare. În continuare, limita traversează Cerna [VI-2], şi urcă pe o culme prelungă (spre N) spre Vârfu Cărăula (418,0 m) şi Drănic (548,8 m). Urmează apoi direcţie S-N, pe Culmea Drănicului, până în Vf. Meteriz (720,3 m), urmăreşte spre sud cumpăna de ape a bazinului Tarovăţ până în Poiana Ciumini şi coboară la confluenţa Valea Piatra Albă/Racovăţu.
De la confluenţă, urcă pe Cracu Ciumini până în Vf Boldovin (621,7 m), de unde coboară în talvegul râului Bahna [XIV-1.21] prin cota 430,3 m. Din râul Bahna limita urcă pe o culme secundară prin cota 253,0 m în Culmea Plaiul Lung (borna 287 UP III, OS Drobeta-Turnu Severin) şi ajunge la intersecţia drumului judeţean Drobeta-Turnu Severin - Baia de Aramă cu limita fondului forestier (borna silvică 33 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin)
.
Frumusetea ireala a locurilor aminteste parca de superbele imagini culese de catre dr.Peter Lengyel in Parcul Natiuonal Triglav din Slovenia, de unde atasez cateva imagini inspre comparare:
.
.
Limita estică.
Din intersecţia drumului judeţean Drobeta-Turnu Severin - Baia de Arama cu limita fondului forestier (borna silvică 33 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin) limita urmăreşte spre sud traseul şoselei până la intersecţia cu drumul comunal de pe Plaiu Motorăţului (borna silvică 52 UP IV, OS Drobeta-Turnu Severin), urcă în Vf. Motărăţ (634,2 m), apoi coboară din nou în drumul comunal din Plaiul Motărăţului (Dealul Hăţesc) pe care îl urmează, până la cota 567 m.
În continuare limita urmăreşte spre sud cumpăna de ape Slătinicu Mare/Valea Mare (afluent dreapta al Jidoştiţei) pe traseul LEA - 10 km (prin bornele silvice 144, 142, 139, 59 (Dl. Şulmea), UP V, OS Drobeta-Turnu Severin). Limita continuă pe culmile dintre afluenţii Jidoştiţei, Luchiţa Mare şi Valea Grecului, prin Dl. Mişcanului şi Dl. Grecului (bornele silvice 95, 73, 91 şi 85, UP V, OS Dr.-Turnu Severin), coboară la confluenţa văii Grecului cu pârâul Jidoştiţa [XIV-1.22], apoi se continuă spre SV prin Dealu La Pietroi, pe la vest de localitatea Brezniţa-Ocol.
Limita urmăreşte în continuare drumul de sub Vf. Vărănic (402,0 m), până sub cota 312,0 m (borna 277 UP V, OS Drobeta-Turnu Severin). De aici limita parcului urmăreşte limita fondului forestier, până în malul Dunării (borna silvică 269 UP V, OS Drobeta-Turnu Severin) prin bornele silvice 260, 261, 275 din UP V, OS Drobeta-Turnu Severin.
Limita sudică.
Este reprezentată de graniţa de stat a României pe fluviul Dunărea (şenalul navigabil) de la vest de Schela Cladovei (în dreptul bornei 269 UP V, OS Drobete-Turnu Severin), până la Gura Nerei.
Din nou, trimitere la Triglav si la dr. Peter Lengyel:
Limita vestică.
Este reprezentată de râul Nera de la confluenţa cu Dunărea până la confluenţa cu Canalul Patoc (pe o lungime de aproximativ 5,4 km).
.
vineri, 10 iunie 2011
Parcul Natural Portile de Fier. Limite. Caracteristici.
.
Parcul Natural Portile de Fier se afla situat in partea de sud-vest a Romaniei, la frontiera de stat cu Serbia, ocupand o suprafata de 115.655 ha, conform legii 5/2000, ocupand partial teritorii apartinand judetelor Caras-Severin si Mehedinti in partea sudica a Muntilor Locvei si Almajului si in sud-vestul Podisului Mehedinti.
Limitele Parcului Natural sunt reprezentate de senalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor tributare Dunarii la nord (partial) si o linie sinuoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motarat la est.
Parcul Natural Portile de Fier se intinde intre 21º 21' si 22º 36' longitudine estica, iar in latitudine intre 44º 51' si 44º 28' 30'' latitudine nordica. Principalele puncte de acces sunt in vecinatatea municipiilor Drobeta Turnu Severin si Orsova din judetul Mehedinti, precum si a localitatilor Socol si Naidas din judetul Caras Severin.
• Defileul Dunarii - cel mai lung defileu din Europa (134 km);
• Cea mai mare amenajare hidroenergetica din Romania (Sistemul Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier I);
• Aria protejata cu cea mai mare diversitate etnica din Romania;
• Diversitate geologica si geomorfologica deosebita, fiind considerat un adevarat muzeu geologic in aer liber;
• Diversitate biologica mare - 1668 specii de plante superioare si peste 5200 specii de animale;
• Diversitatea ridicata a asociatiilor vegetale, in acest spatiu au fost identificate 171 de asociatii, din care 26 sunt unice pentru Romania si 21 de interes comunitar;
• Prezenta unor zone umede care constituie habitate importante pentru specii de pasari protejate la nivel mondial;
• Urme de asezari umane din perioada paleolitica, mezolitica, neolitica - marturii care atesta istoricul locuirii: cetati, manastiri, biserici;
• Cladiri cu valoare istorica si arhitecturala, case, mori de apa unice ca sistem de functionare.
.
Parcul Natural Portile de Fier se afla situat in partea de sud-vest a Romaniei, la frontiera de stat cu Serbia, ocupand o suprafata de 115.655 ha, conform legii 5/2000, ocupand partial teritorii apartinand judetelor Caras-Severin si Mehedinti in partea sudica a Muntilor Locvei si Almajului si in sud-vestul Podisului Mehedinti.
Limitele Parcului Natural sunt reprezentate de senalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor tributare Dunarii la nord (partial) si o linie sinuoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motarat la est.
Parcul Natural Portile de Fier se intinde intre 21º 21' si 22º 36' longitudine estica, iar in latitudine intre 44º 51' si 44º 28' 30'' latitudine nordica. Principalele puncte de acces sunt in vecinatatea municipiilor Drobeta Turnu Severin si Orsova din judetul Mehedinti, precum si a localitatilor Socol si Naidas din judetul Caras Severin.
• Defileul Dunarii - cel mai lung defileu din Europa (134 km);
• Cea mai mare amenajare hidroenergetica din Romania (Sistemul Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier I);
• Aria protejata cu cea mai mare diversitate etnica din Romania;
• Diversitate geologica si geomorfologica deosebita, fiind considerat un adevarat muzeu geologic in aer liber;
• Diversitate biologica mare - 1668 specii de plante superioare si peste 5200 specii de animale;
• Diversitatea ridicata a asociatiilor vegetale, in acest spatiu au fost identificate 171 de asociatii, din care 26 sunt unice pentru Romania si 21 de interes comunitar;
• Prezenta unor zone umede care constituie habitate importante pentru specii de pasari protejate la nivel mondial;
• Urme de asezari umane din perioada paleolitica, mezolitica, neolitica - marturii care atesta istoricul locuirii: cetati, manastiri, biserici;
• Cladiri cu valoare istorica si arhitecturala, case, mori de apa unice ca sistem de functionare.
.
Ce este Parcul Natural Portile de Fier? Fauna si flora.
.
Zona Portile de Fier a fost declarata parc national datorita variatiei biologice, combinata cu o mare diversitate morfologica si climatica, aceasta variatie biologica a contribuit in mare masura la infrumutesarea peisajului.
Pe teritoriul Portile de Fier se intalneste o bogata, abundenta creata de diferitele specii de plante. Doar in portiunea dintre Insula Simana si Orosva cupride 1253 de specii, la care se adauga 841 de specii din Defileul Dunarii, mai mult de jumatate din numarul total de specii din Romania.
Muntele Domogled, este o veritabila gradina botanica , fiind socotit locul cu cea mai bogata flora din Europa.Vegetatia acestei zone cuprinde 30% elemente euroasiatice iar in rest fiind dominata de elemante mediteraneene, submediteraneene si est-balcanice.
Dintre plantele maditeraneene amintim: drobita, laleaua de Cazane, gladiola de Dalmatia, satanjenelul galben, deditelul mare, visinul turcesc, nucul salbatic, somochinul, iedera, jugastrul spaniol, sofranul, volbura spaniola, dafinul, liliacul etc.
Padurile au un rol deosebit, in zona Portile de Fier, deoarece ele dau imagini estetice de mare valoare acestei zone, la fel ca si liliacul care la inceputul lunii mai acopera toti versatii muntilorMehdinti, dandu-i un ascpect liliachiu.
In zona turistica Portile de Fier caracteristici sant padurile terofile, iubitoare de caldura ca mojdreanul, artarul trilobat, alunul turcesc, pinul de Banat etc. In vaile si depresiunile adapostite creste fagul balcanic, iar pe versantii cu expunere sudica creste stejarul pufos, care aminteste de padurile din sudul Europei. Interesant de semnalat aici este faputl ca teiul sta in floare 25 de zile. Pe versantii umbriti ai muntilor se afla paduri de fag in amestec cu carpen si fag de Caucaz.
Padurile din imprejurimile Bailor Herculane, influenteaza conditiile climatice, prin atenuarea vitezei vanturilor, filtrarea aerului de impuritati, reducerea intensitatii luminii solare si atenuarea extremelor de temperatura.
Datorita varietatilor formelor de relief si conditiilor de mediu, pe teritoriul Portile de Fier exinsta o fauna bogata, cele mai multe animale de interes cinegetic.
Astfel in regiuni inalte ale muntilor Cernei si muntii Godreanu nu se intelnasc capra neagra,lupul si ursul, in locurile stancoase, jderul de piatra, iar in padurile de foiase, lupul, mistretul, caprioara si iepurele.
Dintre speciile mediteraneene aflate aici mentionam broasca testoasa, aflata frecvent in lungul Dunarii, pe valea Cernei, pe valea Belareca, podisul Mehedinti, ea fiind declarata, alaturi de vipera cu corn din valea Cernei si defileul Dunarii, monument al naturii.
Din lumea pasarilor, pe langa cele cunoscute deja ca si dumbraveanca, prigoria, albinaretul, forfecuta si pitigoiul, amintim si unele specii mediteraneena ca: pasarea banteana si de stanca, pietrarul banatean, lastunul alpin, randunica de stanca, codobtura galbena si mierla de apa si de piatra. Rar se mai intalnesc rapitoare precum soimul si corbul, in regiuni inalte.
Prin crearea lacului de acumulare de la Portile de Fier s-a modificat mult mediul inconjuratuor, atragand o vegetatie palustra si o fauna ornitologica acvatica, printre care egreta mare si egreta mica, gaste si rate salbatice, si mai rar cufundatorul.
In defileul Dunarii si pe valea Cernei se intalnesc o multime de fluturi mari si mai intens colorati decat in vestul tarii.
.
Zona Portile de Fier a fost declarata parc national datorita variatiei biologice, combinata cu o mare diversitate morfologica si climatica, aceasta variatie biologica a contribuit in mare masura la infrumutesarea peisajului.
Pe teritoriul Portile de Fier se intalneste o bogata, abundenta creata de diferitele specii de plante. Doar in portiunea dintre Insula Simana si Orosva cupride 1253 de specii, la care se adauga 841 de specii din Defileul Dunarii, mai mult de jumatate din numarul total de specii din Romania.
Muntele Domogled, este o veritabila gradina botanica , fiind socotit locul cu cea mai bogata flora din Europa.Vegetatia acestei zone cuprinde 30% elemente euroasiatice iar in rest fiind dominata de elemante mediteraneene, submediteraneene si est-balcanice.
Dintre plantele maditeraneene amintim: drobita, laleaua de Cazane, gladiola de Dalmatia, satanjenelul galben, deditelul mare, visinul turcesc, nucul salbatic, somochinul, iedera, jugastrul spaniol, sofranul, volbura spaniola, dafinul, liliacul etc.
Padurile au un rol deosebit, in zona Portile de Fier, deoarece ele dau imagini estetice de mare valoare acestei zone, la fel ca si liliacul care la inceputul lunii mai acopera toti versatii muntilorMehdinti, dandu-i un ascpect liliachiu.
In zona turistica Portile de Fier caracteristici sant padurile terofile, iubitoare de caldura ca mojdreanul, artarul trilobat, alunul turcesc, pinul de Banat etc. In vaile si depresiunile adapostite creste fagul balcanic, iar pe versantii cu expunere sudica creste stejarul pufos, care aminteste de padurile din sudul Europei. Interesant de semnalat aici este faputl ca teiul sta in floare 25 de zile. Pe versantii umbriti ai muntilor se afla paduri de fag in amestec cu carpen si fag de Caucaz.
Padurile din imprejurimile Bailor Herculane, influenteaza conditiile climatice, prin atenuarea vitezei vanturilor, filtrarea aerului de impuritati, reducerea intensitatii luminii solare si atenuarea extremelor de temperatura.
Datorita varietatilor formelor de relief si conditiilor de mediu, pe teritoriul Portile de Fier exinsta o fauna bogata, cele mai multe animale de interes cinegetic.
Astfel in regiuni inalte ale muntilor Cernei si muntii Godreanu nu se intelnasc capra neagra,lupul si ursul, in locurile stancoase, jderul de piatra, iar in padurile de foiase, lupul, mistretul, caprioara si iepurele.
Dintre speciile mediteraneene aflate aici mentionam broasca testoasa, aflata frecvent in lungul Dunarii, pe valea Cernei, pe valea Belareca, podisul Mehedinti, ea fiind declarata, alaturi de vipera cu corn din valea Cernei si defileul Dunarii, monument al naturii.
Din lumea pasarilor, pe langa cele cunoscute deja ca si dumbraveanca, prigoria, albinaretul, forfecuta si pitigoiul, amintim si unele specii mediteraneena ca: pasarea banteana si de stanca, pietrarul banatean, lastunul alpin, randunica de stanca, codobtura galbena si mierla de apa si de piatra. Rar se mai intalnesc rapitoare precum soimul si corbul, in regiuni inalte.
Prin crearea lacului de acumulare de la Portile de Fier s-a modificat mult mediul inconjuratuor, atragand o vegetatie palustra si o fauna ornitologica acvatica, printre care egreta mare si egreta mica, gaste si rate salbatice, si mai rar cufundatorul.
In defileul Dunarii si pe valea Cernei se intalnesc o multime de fluturi mari si mai intens colorati decat in vestul tarii.
.
Ce este Parcul Natural Portile de Fier?
.
Parcul National Portile de Fier se afla in zona Defileului Dunarii, regiune situata la intrarea fluviului in Romania, in sud-vestul tarii. Practic, acest defileu reprezinta un unicat in intregul bazin al Dunarii, atat din punct de vedere geologic si geomorfologic, cat si floristic sau faunistic. Acesta a fost doar unul dintre argumentele pentru declararea zonei Portile de Fier drept arie protejata.
Parcul include prelungirile sudice ale Muntilor Banatului si Muntilor Mehedinti, precum si o parte a Podisului Mehedinti. Din punct de vedere administrativ, parcul este situat in judetele Caras-Severin si Mehedinti.
Din punct de vedere geologic, trebuie sa spunem ca diversitatea este impresionanta. Avem sisturi cristaline, dar si roci eruptive si sedimentare. Prin urmare, peisajele sunt spectaculoase, mai ales in ceea ce priveste defileele, dintre care cel mai important este cel de la Cazane.
Constructiile hidroenergetice din zona, care servesc centralele de la Portile de Fier I si II, au condus la cresterea nivelului Dunarii, in zona, cu circa 30 de metri, fluviul inundand gurile de varsare ale afluentilor, transformandu-le in golfuri. Principala unitate acvatica din zona este lacul de acumulare, care are o suprafata de 700 de kilometri patrati si un volum de circa 12 kilometri cubi.
Clima este temperata. Ea are totusi evidente influente submediteraneene, iernile fiind mai blande si umede, iar verile, mai aride.
In Defileul Dunarii, biodiversitatea este, si ea, impresionanta. Avem peste 4 mii de specii vegetale, dintre care 1700 sunt plante superioare, 549 sunt specii de alge si 375 sunt licheni. in zona putem gasi 1077 de specii de ciuperci.
Fauna cuprinde 5339 de specii, fapt ce denota o bogatie rar intalnita nu numai in Romania, ci chiar in Europa. Fauna caracteristica este centralaeuropeana, in care se interpun elemente eurasiatice si mediteraneene.
.
Parcul National Portile de Fier se afla in zona Defileului Dunarii, regiune situata la intrarea fluviului in Romania, in sud-vestul tarii. Practic, acest defileu reprezinta un unicat in intregul bazin al Dunarii, atat din punct de vedere geologic si geomorfologic, cat si floristic sau faunistic. Acesta a fost doar unul dintre argumentele pentru declararea zonei Portile de Fier drept arie protejata.
Parcul include prelungirile sudice ale Muntilor Banatului si Muntilor Mehedinti, precum si o parte a Podisului Mehedinti. Din punct de vedere administrativ, parcul este situat in judetele Caras-Severin si Mehedinti.
Din punct de vedere geologic, trebuie sa spunem ca diversitatea este impresionanta. Avem sisturi cristaline, dar si roci eruptive si sedimentare. Prin urmare, peisajele sunt spectaculoase, mai ales in ceea ce priveste defileele, dintre care cel mai important este cel de la Cazane.
Constructiile hidroenergetice din zona, care servesc centralele de la Portile de Fier I si II, au condus la cresterea nivelului Dunarii, in zona, cu circa 30 de metri, fluviul inundand gurile de varsare ale afluentilor, transformandu-le in golfuri. Principala unitate acvatica din zona este lacul de acumulare, care are o suprafata de 700 de kilometri patrati si un volum de circa 12 kilometri cubi.
Clima este temperata. Ea are totusi evidente influente submediteraneene, iernile fiind mai blande si umede, iar verile, mai aride.
In Defileul Dunarii, biodiversitatea este, si ea, impresionanta. Avem peste 4 mii de specii vegetale, dintre care 1700 sunt plante superioare, 549 sunt specii de alge si 375 sunt licheni. in zona putem gasi 1077 de specii de ciuperci.
Fauna cuprinde 5339 de specii, fapt ce denota o bogatie rar intalnita nu numai in Romania, ci chiar in Europa. Fauna caracteristica este centralaeuropeana, in care se interpun elemente eurasiatice si mediteraneene.
.
Ce este Parcul Natural Portile de Fier? Generalitati geologice
.
Un parc natural este o arie protejata al carei scop principal este protectia si conservarea peisajelor create prin interactiunea armonioasa a activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului.
Declarat in 1998, acest parc, cel mai mare din România, cuprinde 14 rezervatii stiintifice cu protectie integrală, aflate de-a lungul Defileului Dunării si Portilor de Fier până la Schela Cladovei. Această zonă deosebit de complexă este în bună parte pregătită pentru a intra în circuitul de valori cultural-turistice al Europei. La Drobeta Tr. Severin, Orsova, Berzeasca si Moldova Nouă s-au format Centre de Informare ale Parcului, dotate cu expozitii, material documentar, urmând ca în cadrul acestor structuri să se deruleze programe de ocrotire si studiere a habitatelor din acest spatiu carpato-dunărean.
Obiectivele Parcului Natural Portile de Fier sunt: conservarea elementelor de peisaj, a biodiversitatii, a valorilor etnofolclorice si culturale, dezvoltarea relatiilor armonioase intre natura si societate prin promovarea activitatilor fara impact asupra mediului si cooperarea internationala in domeniul conservarii diversitatii biologice in bazinul fluviului Dunarea.
Parcul Natural Portile de Fier are o suprafata de 115.655 ha. Situat in partea de sud-vest a Romaniei, spatiul sau apartine judetelor Caras-Severin si Mehedinti. Limitele Parcului Natural sunt reprezentate de senalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor tributare direct Dunarii la nord (partial) si o linie sinuaoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motărăt la est.
Parcul Natural Portile de Fier este o zona cu diversitate deosebita a peisajelor, impusa de varietatea unor factori naturali ce conditioneaza aparitia lor (geologia, geomorfologia, clima, hidrografia, vegetatia, asezarile umane, etc.)
Din punct de vedere geomorfologic Parcul Natural Portile de Fier se suprapune Carpatilor Meridionali si Podisului Mehedinti. De la vest la est principalele unitati majore de relief sunt: Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti.
Altitudinea variaza intre 35-40m in aval de Barajul Portile de Fier I si 968m in Muntii Almajului. In general relieful este format din culmi rotunjite, cu pante domoale, vai largi, care este interupt pe alocuri de zone calcaroase, intruziuni magmatice, depresiuni sedimentare largi (Moldova Noua, Ogradena – Orsova, Liubcova).
.
Diversitatea litologica din Parcul natural Portile de Fier aminteste de formatiunile petrografice din Insula Staffa din Scotia. Iata cateva dintre imaginile culese, spre comparatie:
.
Geologia
Diversitatea litologica a acestor masive montane (roci clistaline, magmatice si sedimentare) a dus la individualizarea unor peisaje foarte compexe, cu multe elemente spectaculoase (creste si abrupturi calcaroase, chei, pesteri, intruziuni vulcanice, etc.)
Parcul Natural Portile de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber, existand o serie de puncte de atractie geologica renumite la nivel national.
Dintre siturile de interes stiintific deosebit din punct de vedere paleontologic in Parcul Natural Portile de Fier se evidentiaza: Cozia (plante fosile jurasic inferioare), Munteana-Dumbravita (nevertrebate din jurasicul mediu si inferior), Bahna (nevertrebate si vertrebate rare miocene), Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova si Povalina (plante fosile din Carboniferul superior si Permian), Bigăr, Stenca, Pietrele Albe, Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). De altfel, doua din aceste puncte fosilifere au fost declarate arii protejate de importanta nationala: Punctul fosilier Bahna si Punctul fosilier Svinita.
Unitatile de relief
Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est). In cadrul parcului ating o altitudine maxima de 545.7m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica), coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara, calcaroasa, in partea estica.
.
.
Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est. Ating altitudinea maxima din arealul Parcului in varful Teiul Mosului (968m). In cadrul masivului se evidentiaza doua depresiuni importante: Liubcova si Ogradena-Orsova.
Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief care ce se includ in parc prin compartimentul lor sudic, desfasurandu-se pe directia V-E de la Valea Cernei pana la extremitatea estica a parcului si coborand in altitudine de la nord la sud si est.
Defileul Dunarii
Cursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de Fier, Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval de barajul de la Gura Văii. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza, Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a calcarelor) dar si sectoare de largire,unde s-au format depresiuni.
.
.
De la vest la est, aceste depresiuni si ingustari sunt:
- Ingustarea Valea Nerei – Valea Rilii ( peste 3km lungime)
- Depresiunea Moldova Noua ( situata pe amplasamentul unui bazin miocen, cu o lungime de cca. 29 km.)
- Ingustarea Coronini – Alibeg ( 6 km lungime)
- Depresiunea Liubcova ( cel mai larg sector din cadrul defileului, care are o lungime de 18 km)
- Ingustare Berzasca – Greben (valea este simetrica, cu versanti abrupti, cu o lungime de aproximativ 18 km).
- Sectorul Greben – Plavisevita (valea este relativ larga, taiata in formatiuni metamorfice, pe circa 25 km)
- Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta, cu aspect de chei, taiate in calcare; sunt separate de bazinetul Dubovei)
- Depresiunea Ogradena – Orsova (cu dezvoltare doar pe malul romanesc)
- Ingustarea Vârciorova – Gura Văii (circa 9 km.
.
Un parc natural este o arie protejata al carei scop principal este protectia si conservarea peisajelor create prin interactiunea armonioasa a activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului.
Declarat in 1998, acest parc, cel mai mare din România, cuprinde 14 rezervatii stiintifice cu protectie integrală, aflate de-a lungul Defileului Dunării si Portilor de Fier până la Schela Cladovei. Această zonă deosebit de complexă este în bună parte pregătită pentru a intra în circuitul de valori cultural-turistice al Europei. La Drobeta Tr. Severin, Orsova, Berzeasca si Moldova Nouă s-au format Centre de Informare ale Parcului, dotate cu expozitii, material documentar, urmând ca în cadrul acestor structuri să se deruleze programe de ocrotire si studiere a habitatelor din acest spatiu carpato-dunărean.
Obiectivele Parcului Natural Portile de Fier sunt: conservarea elementelor de peisaj, a biodiversitatii, a valorilor etnofolclorice si culturale, dezvoltarea relatiilor armonioase intre natura si societate prin promovarea activitatilor fara impact asupra mediului si cooperarea internationala in domeniul conservarii diversitatii biologice in bazinul fluviului Dunarea.
Parcul Natural Portile de Fier are o suprafata de 115.655 ha. Situat in partea de sud-vest a Romaniei, spatiul sau apartine judetelor Caras-Severin si Mehedinti. Limitele Parcului Natural sunt reprezentate de senalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor tributare direct Dunarii la nord (partial) si o linie sinuaoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motărăt la est.
Parcul Natural Portile de Fier este o zona cu diversitate deosebita a peisajelor, impusa de varietatea unor factori naturali ce conditioneaza aparitia lor (geologia, geomorfologia, clima, hidrografia, vegetatia, asezarile umane, etc.)
Din punct de vedere geomorfologic Parcul Natural Portile de Fier se suprapune Carpatilor Meridionali si Podisului Mehedinti. De la vest la est principalele unitati majore de relief sunt: Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti.
Altitudinea variaza intre 35-40m in aval de Barajul Portile de Fier I si 968m in Muntii Almajului. In general relieful este format din culmi rotunjite, cu pante domoale, vai largi, care este interupt pe alocuri de zone calcaroase, intruziuni magmatice, depresiuni sedimentare largi (Moldova Noua, Ogradena – Orsova, Liubcova).
.
Diversitatea litologica din Parcul natural Portile de Fier aminteste de formatiunile petrografice din Insula Staffa din Scotia. Iata cateva dintre imaginile culese, spre comparatie:
.
Geologia
Diversitatea litologica a acestor masive montane (roci clistaline, magmatice si sedimentare) a dus la individualizarea unor peisaje foarte compexe, cu multe elemente spectaculoase (creste si abrupturi calcaroase, chei, pesteri, intruziuni vulcanice, etc.)
Parcul Natural Portile de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber, existand o serie de puncte de atractie geologica renumite la nivel national.
Dintre siturile de interes stiintific deosebit din punct de vedere paleontologic in Parcul Natural Portile de Fier se evidentiaza: Cozia (plante fosile jurasic inferioare), Munteana-Dumbravita (nevertrebate din jurasicul mediu si inferior), Bahna (nevertrebate si vertrebate rare miocene), Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova si Povalina (plante fosile din Carboniferul superior si Permian), Bigăr, Stenca, Pietrele Albe, Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). De altfel, doua din aceste puncte fosilifere au fost declarate arii protejate de importanta nationala: Punctul fosilier Bahna si Punctul fosilier Svinita.
Unitatile de relief
Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est). In cadrul parcului ating o altitudine maxima de 545.7m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica), coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara, calcaroasa, in partea estica.
.
.
Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est. Ating altitudinea maxima din arealul Parcului in varful Teiul Mosului (968m). In cadrul masivului se evidentiaza doua depresiuni importante: Liubcova si Ogradena-Orsova.
Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief care ce se includ in parc prin compartimentul lor sudic, desfasurandu-se pe directia V-E de la Valea Cernei pana la extremitatea estica a parcului si coborand in altitudine de la nord la sud si est.
Defileul Dunarii
Cursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de Fier, Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval de barajul de la Gura Văii. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza, Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a calcarelor) dar si sectoare de largire,unde s-au format depresiuni.
.
De la vest la est, aceste depresiuni si ingustari sunt:
- Ingustarea Valea Nerei – Valea Rilii ( peste 3km lungime)
- Depresiunea Moldova Noua ( situata pe amplasamentul unui bazin miocen, cu o lungime de cca. 29 km.)
- Ingustarea Coronini – Alibeg ( 6 km lungime)
- Depresiunea Liubcova ( cel mai larg sector din cadrul defileului, care are o lungime de 18 km)
- Ingustare Berzasca – Greben (valea este simetrica, cu versanti abrupti, cu o lungime de aproximativ 18 km).
- Sectorul Greben – Plavisevita (valea este relativ larga, taiata in formatiuni metamorfice, pe circa 25 km)
- Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta, cu aspect de chei, taiate in calcare; sunt separate de bazinetul Dubovei)
- Depresiunea Ogradena – Orsova (cu dezvoltare doar pe malul romanesc)
- Ingustarea Vârciorova – Gura Văii (circa 9 km.
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)