Drobeta Turnu Severin este cel mai frumos oraş de la Dunărea ţării noastre, graţie aşezării lui pe cea mai etanşată terasă dunăreană, un amfiteatru arhitectonic armonios, aproape muzical.
Drobeta (Drubeta în limba geţilor, drub=despicătură, după cum arată Dunărea în faţa Insulei Şimian) a fost o redescoperire a legiunilor romane în deambulările imperiului după noi spaţii, ca pentru o "globalizare" a lumii de atunci, prin strategii întrucatva reeditate şi astăzi, cei ce nu dialogau urmând să fie cuceriţi pe calea războiului. Dacii au fost cuceriţi după trei războaie, ultimele două câştigate cu greu de împaratul Traian între anii 101-106.
.
.
Drobeta a fost prima cetate din piatră ridicată în Dacia (103-105), un castru roman de apărare, iniţial pentru a adăposti 500 de soldaţi care asigurau paza podului. Se văd şi azi fundaţiile (refăcute de Constantin cel Mare) pe o suprafaţă de 2 hectare, cu cele patru porţi laterale, cu locuinţe, cazărmi, depozite de arme, străzi şi în centrul castrului clădirea pretorului (comandantului) unde a poposit însuşi împăratul Traian în iarna anului 105. La vest de castru, pe malul Dunării se văd ruinele băilor (therme) romane.
.
.
Drobeta, dintr-un punct strategic iniţial, devenise un oraş civilizat şi de răscruce a drumurilor pe uscat şi pe apă, care duceau în ţara şi peste Dunăre. Devenise primul centru urban din Oltenia romană şi al treilea din Dacia, după Sarmisegetuza şi Apullum. În timpul lui Hadrian (117-138) oraşul a fost declarat municipium (121), când populaţia atinsese 14.000 de locuitori, iar în timpul lui Septimiu Sever (193-211) a fost ridicat la rangul de colonia (193) ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetăţenii Romei.
.
.
Ultimul împărat care mai adusese acvilele romane la Dunăre a fost Justinian (527-565), a adăugat şi el un turn Drobetei, cu el încheindu-se istoria antică a cetăţii, rămasă apoi pradă devastatorilor.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu