VEGETAŢIA PARCULUI NATURAL PORŢILE DE FIER, prezentare generala

.

Vegetaţia, prin caracteristicile ei deosebite date de interacţiunea mai multor factori determinanţi precum şi clima, dă o notă aparte de originalitate zonei Porţilor de Fier, evidenţiindu-se prin prezenţa a numeroase specii submediteraneene şi mediteraneene.
Pădurea domină peisajul general, indicele de naturalitate calculat pentru arealul Munţilor Almăjului fiind 85%, în tot arealul Parcului fiind de aproximativ 70%.

Etajul făgetelar se desfăşoară între 500-1000 m, fiind reprezentat în special prin făgete acidofile de tip subatlantic. În structura pădurilor de fag se întâlnesc Fagus taurica, Fagus moesica(fagul balcanic), Fagus -orientalis. Între 500 şi 650 m se desfăşoară fâşia zonală de făgete şi gorunete, în care predomină ca specii: Quercus petraea (gorunul), Fagus moesica (fagul balcanic) şi Fagus orientalis (fagul oriental - relict pontic).

Etajul gorunetelor (Quercus sessilis), în amestec cu alte specii ca Quercus petraea, Quemus dalecham, alcătuieşte formaţiunea vegetală dominantă în zona Defileului. Se situează între 200 şi 500 m, ocupând pante în general reduse, cu soluri brune, uneori podzolice, fie în arborete pure, fie în arborete amestecate, de gorun şi fag.

Etajul pădurilor de amestec cu elemente termofile este situat mai jos de 300 m, pe suprafeţe morfologice însorite şi semiînsorite, constituind vegetaţia cea mai reprezentativă a regiunii Porţilor de Fier în general alcătuit din specii termofile de stejar: cerul - Quercus cerris, gârniţa - Quercus frainetto, stejar şi cărpiniţă.

Ca element endemic pentru această zonă a ţării apare pinul negru de Banat (Pinus nigra ssp. banatica). Arealul acestui element se suprapune Munţilor Almăjului, Podişul Mehedinţi, Munţilor Mehedinţi, Culoarul Cernei şi vestul Munţilor Vâlcan. În prezent ocupă areale izolate în lungul Culoarului Cernei, al Defileului Dunării şi în zona Runcu-Sohodol).

În locul pădurilor termofile defrişate s-au instalat tufărişuri termofile (sibleac), o formaţiune vegetală de pufos cu multă cărpiniţă, mojdrean şi liliac sălbatic, alcătuite în cea mai mare parte din formaţiuni secundare, cu specii submediteraneene, saxicole şi calcicole. În cadrul acestora, principalele elemente de vegetaţie sunt: stejarul pufos, cărpiniţa, liliacul sălbatic.

.